Da.. puteti sa ma certati.. nu am mai scris but me don't give a damn :P am avut o perioada, sa zicem , mai aglomerata. De aseara ma tot uit la acelasi filmulet (stiu ca la exprimarea asta au zburat gandurile la categoria interzis sub 18 ani).. un filmulet de la mare de la bulgari si ma ia melancolia. Intrucat nu am nimic altceva de facut decat sa ma uit la acelasi filmulet, am zis ca ar fi bine sa mai scriu ceva ca sa nu ma scufund de-a binelea in butoiul cu melancolii.
In urma cu vreo 2 sapt am avut o discutie aleatorie cu niste fete cucuiete, ambele fete multumite pe plan sentimental- si-au gasit alesii, una deja l-a si stampilat, parafat... Intr-o discutie despre relatii, am aflat ca iubirea apare doar la inceput si dupa aceea pur si simplu te obisnuiesti cu persoana respectiva, te accepta si il accepti. Pentru ca va suportati reciproc, alegeti sa duceti greutatile vietii impreuna pentru ca altfel e mai greu cu facturile astea. Va dati seama ce fatza am facut! 3 secunde mi s-a taiat respiratia, 2 m-am chinuit sa imi deblochez creierasul si tot ce am putut scoate este: Ce prostii spuneti voi acolo! Din nefericire, nu am reusit sa le combat pentru ca argumentele mele apartineau unei pragmatice romantice (da, exista si asa ceva) iar pragmatica romantica nu are nici o sansa in fata unor pragmatice. Nu ca asta e ceva de rau.
Recunosc, cand eram mica, visam la Fat Frumos, ma indragostisem de Zorro (erau desene animate intentionat facute pentru a imi alimenta mie imaginatia.. si acum tin minte scena cand Zorro e intr-o pestera si se gandeste la ea.. nu ma intrebati ce cauta acolo ca nu stau chiar atat de bine la capitolul memorie). Savuram Cenusareasa si Alba ca Zapada iar in clasa a 7a cred ca am citit de vreo 4 ori o carte cu basme de Petre Ispirescu bineinteles cu printi, printese si dragoni. Iar in liceu am mai citit-o o data. Acum am evoluat: downloadez cate 4 comedii romantice sau citesc cate un roman de Balzac.
Dar da.. recunosc.. mintea si inima mea inca sunt directionate poate catre aceeasi imagine a barbatului- nu Fat Frumos.. nici Marele Salvator pentru ca nu sunt genul.. dar barbatul care are incredere in el. Praslea cel Voinic pana la urma a avut nevoie de ceva curaj ca sa plece singurel la drum... si partea cea mai nasoala este ca astfel de barbati sunt pe cale de disparitie.. Bun, sa trecem de melodramele mele.
Poate ca visez la iubirea din povesti si cu siguranta viata m-a invatat ca nu putem trai fericiti pana la adanci batraneti. Ileana Cosanzeana se mai ingrasa, Fat Frumos isi dezvolta abdomenul, copiii urla, distractie ciuciu si la un moment dat te uiti la sot si vezi trei facturi pe care a uitat sa le plateasca. Da, se ajunge si aici. Dar eu am vazut casnicii- putine recunosc, putine de tot, in care au reusit sa treaca peste astea: au avut momente grele, au avut perioade in care s-a instalat monotonia, dar si dupa 20 de ani se iubeau- si nu vorbesc aici de respect. El ii facea surprize, ea nu uitase cum sa vrajeasca un barbat si se iubeau.. Am vazut ca se poate.. Acum, spuneti-mi si mie- cum pot da eu inapoi sa ma multumesc cu mai putin?
Cum pot eu sa ma multumesc cu un barbat la care doar sa tin, sa turnam vreo 2 copii, sa ii crestem impreuna si sa ne impartim grijile financiare si sa rezistam impreuna la un moment dat doar de dragul copiilor? Sa ajungem la 55 de ani, copiii sa fi crescut iar noi sa asteptam amandoi pensia ca in reclama aia...
No way.. am vazut multe, poate prea multe cazuri, de femei care au ajuns in punctul ala in care trebuie neaparat sa se marite si se multumesc cu primul fraier care le cere. Sau se apuca sa puna presiuni asupra prietenului pe care l-au prins in mreje. Dar Petruta, vreau sa fac un copil! Da, stiu.. si eu..candva.. adica momentan nu mi-a tacait ceasul biologic :) Dar.. vreau sa il fac cu o persoana pe care o voi iubi nu un tip pe care eu il consider ca fiind acceptabil din punct de vedere genetic si care va contribui la cumparatul Pampersilor. Iar la 50 de ani, bine hai la 60, ca la 50 inca o sa arat bine:)), cand o sa asteptam pensia.. o sa ne surprinda postasul dansand o salsa.. mai lenta.. iar la final el o sa ma dea pe spate si acolo o sa raman intepenita:)))) Da stiu.. ca am zis ca nu vreau pe cineva cu aceeasi pasiune pentru dansuri.. dar macar pas de baza poate sa stie.. si la partea cu datul pe spate sigur o sa se descurce :D
Iubirea adevarata e greu de gasit...si da.. cred in faza cu jumatatea.. cred ca jumatatea mea e pe undeva.. E cam chior el de felul lui si sigur nu cauta pe unde trebuie. La trecutul meu aventuros sigur e un tip care se gandeste: vreau o relatie serioasa... dar nu stiu cu cine.. si mi-e si cam frica.. asta e tiparul meu..:))) Dar nici eu nu sunt perfecta... bine, recunosc sunt departe de perfectiune. Si sunt si a dracului rau.. o sa caut.. jumatatea aia. Sper doar ca si el e un pretentios nevindecabil si ma cauta pe undeva.. Sunt aici pe blog..:)))
Alternativa e dureroasa.. : pot sa ma multumesc cu the average recipe.. eventual imi iau un tip pe care sa il mulez dupa cum vreau eu..neaaaah.. hurts like shit sa descoperi la sfarsit ca cel de langa tine a ajuns sa fie un strain si ca a trecut viata pe langa tine...caut jumatatea, o gasesc: iupii.. si varianta mai realista: me gonna be a hot, old, lonely momma.. Dar sunt dispusa sa imi asum acest risc... Iubirea cere sacrificii.. si atunci cand le faci.. trebuie sa le faci pentru cineva care ti-a ocupat 90% din suflet..:)
Acum ma duc sa mai citesc o data Cenusareasa:))
