Azi, dupa o luuuunga zi la munca :P ma indrept cu pasi grabiti catre casa, mai precis catre statia de autobuz izvor intrucat benzina e scumpa :P Deja obosita dupa o emisiune la care m-am chinuit sa vorbesc..:P Apropo e foarte amuzant, cu ultimele forte sa ceri pauza ca abia mai poti sa respiri..dar buna a fost si inghetata pe care mi-am luat-o ieri din Gima. Sau mai bine sa zic cutia de inghetata:)) Era cald.. si, stati linistiti inca mai am jumate :P
Asadar, obosita, fara voce, foarte fierbinte (dimineata e racoare, dar deja pe la 12, ajung sa regret decizia de a nu imi lua fusta), ajung in statia de 123. Am lasat 2 masini sa treaca. Erau pline si.. doar nu m-oi inghesui eu..:P Si am facut si bine pentru ca dupa vreo 5 minute de stat cu castile pe urechi, pierduta intr-o melodie lacrimogena sau parca era o bachata si eu executam miscari din solduri :P, cineva ma bate pe umar. Era EL. Cum eu eram absorbita de ritmurile latine, nu ma simt. Inca o atingere delicata. Imi dau jos castile, iau fatza speriata si ma uit in ochii lui verzi. Ma pierdusem.
"Stai linistita, nu ma iau de tine. " Replica nemaiauzita pana acum. Adica, de ce s-ar fi luat oricum de mine? Eu stateam cuminte acolo, rezemata, in lumea mea. Nu am facut nimic. Jur :D Intrucat lucrurile erau lamurite, Fat-Frumos, care apropo, era putin mai inalt decat mine, la vreo 20 si un pic de ani, destul de bine facut, cu ochii verzi (v-am mai spus asta o data, nu? ma ramolesc, e clar:P), acest Fat-Frumos cu dantura total cariata, trage un semi-zambet si imi pune intrebarea pe care o asteptam de atata vreme: "Ai sa imi dai si mie 10.000?"
Desi de obicei caut o minciunica pentru a scapa mai rapid, de data asta lucrurile au venit atat de simplu, atat de lin. Sinceritatea debordanta a trecut dincolo de mijloacele clasice de comunicare, se simtea clar in vocea mea tremuranda ca spun adevarul: " Imi pare rau, eu nici macar nu am luat salariul". Mi-a aruncat o privire intelegatoare si a trecut mai departe.
M-am simtit atat de bine. A fost singura careia i-a cerut bani. Am privit dupa el timp de vreo cateva secunde. A venit 123-ul. A meritat asteptarea. Desi semi-plin, am mers cu aerul conditionat deschis. Ceva ce eu momentan nu imi pot permite...:))
Cine mai are nevoie de Fat-Frumos? Destept, sarac si cu dinti in gura sa fie.. restul le-om rezolva noi :))
PS: Aceasta postare, desi bazata pe o poveste adevarata (v-am mintit eu vreodata), are pur si simplu scopul de a va face sa zambiti. Ca de obicei.. pupici.. si in avans.. ma bate gandul sa il combat putin pe amicul meu Corneliu care zice "Petruta, desi esti femeie, sa iti zic o treaba, o femeie decide in primele 10 secunde cand vede pentru prima oara un barbat daca s-ar culca vreodata cu el, de cele mai multe ori decizia se ia subconstient, dar se ia rapid."
Lucrurile nu sunt chiar atat de simple, nici pentru noi.. dar despre asta intr-un post viitor :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu