Da, tu! Cel care imi citesti blogul, fie ca ai vazut linkul la statusul de mess, fie pe facebook, fie ai dat un google cautand vreo solutie miraculoasa la nu stiu ce problema. De unde stiu eu ca tu ai acel ceva? Ei bine, pur si simplu stiu. Crede-ma pe cuvant!
Eram prin anul 2 la ASE si mergeam cu o prietena extrem de buna de-a mea la xeroxul meu preferat. Da, am asa ceva. Acolo lucrau 3 tipi:D Acum sper ca intelegeti: de fiecare data cand mergeam pe acolo ne luam cu glumele si flirtul. Evident mie imi placea de un tip, inalt, slab, cu ochii verzi si zambet frumos. S-a insurat pana la urma. Nimic tragic. Prietena mea imi spune la un moment dat: Pui, nu se uita niste tipi asa draguti la noi! M-am enervat, in sinea mea: Adica de ce nu? Am ciuma?!
Am vazut la viata mea mult prea multe replici, in ultimii doi ani mai mult de la baieti: Nu se uita la unul ca mine! De asemenea, cu ceva vreme in urma cand am fost si eu indragostita, aceeasi prietena mi-a zis: Pui, nu se uita el la o fata ca tine..el e genul care se uita dupa fete de playboy cu neuroni 0. Iete na, ca nu a fost asa!
Tocmai de aceea pot sa spun, dupa ceva ani de incercari sentimentale, ca fiecare dintre noi are acel ceva. Distractia e ca exista mai multe tipuri de "acel ceva". Niciodata nu ar trebui sa ne desconsideram si sa ne pierdem increderea in noi. Fiecare e unic. Stiu ca e un cliseu. Stiu ca vorbesc de lucruri din cartile vechi. Dar eu chiar cred in ele. Mi-a placut de persoane care pentru ceilalti nu erau deloc interesante dar pe care eu le-am descoperit a fi pur si simplu fascinante. Mi-a placut de persoane care erau descondiderate de ceilalti dar eu am vazut ceva care mi-a placut. E greu in zilele noastre sa mai depui ceva efort pentru a trece dincolo de aparente. Deseori ne multumim cu ambalajul, il punem in raftul de rigoare si trecem mai departe.
Exista un lucru care ne face speciali. Mai intai trebuie sa il descoperim noi, poate cu ajutorul celorlalti, poate singurei. Observ in general o acuta lipsa de incredere in fortele proprii. Been there, done that! Cel mai grav e cand ne pierdem acel ceva si de obicei tragedia asta se intampla dupa o deceptie in dragoste. As vrea sa spun, si uneori trebuie sa recunosc ca ma gandesc la asta, ca e nedrept sa furi cuiva acel ceva, ca e nedrept sa lovesti si apoi sa treci mai departe ca un inconstient, ca e nedrept sa nu te uiti in urma si sa vezi ca dupa tine ai lasat totul ravasit, ca e nedrept sa rapesti zambetul unei persoane. Dar cred ca uneori acest lucru se poate intampla si fara voia ta, dragostea se poate furisa chiar si in momentele de ratiune perfecta. Pana la urma, suntem oameni, nu roboti. Cred ca, la randul meu, am rapit si eu zambetul cuiva, asa ca lucrurile se echilibreaza intr-un fel. Dar nu am facut-o intentionat si macar nu am fost o inconstienta sa trec ca nesimtita mai departe.
Nu vreau sa va bat prea mult la cap. Singurul lucru pe care voiam sa vi-l transmit este urmatorul: ai acel ceva. Nu il lasa sa sa piarda! Asta te separa de ceilalti. Altfel, am fi toti o apa si un pamant.
De aici,
Numai zambete
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu