Fir-ar mama ei de viata! :))

Azi simt nevoia sa scriu.. si am si momentul prielnic pentru ca sunt toata ziua la munci si am gasit o fereastra.. ca de obicei o sa va marturisesc ca am avut multe de povestit sau de sharuit in perioada asta.. dar m-am tinut departe de blog..dar azi simt nevoia sa comunic..A, intre timp, asta e melodia care ma bantuie de doua zile. Nu are legatura cu nimic.. pur si simplu e de pe unul din albumele Christinei Aguilera in care ea abordeaza stilul anilor 30.. nu exista nicio melodie pe care sa nu o ador .. asta s-a lipit de mine.. Sfatul meu.. e sa ascultati tot albumul.. e de suflet si suna bine..incredibil de bine.

In toata perioada asta in care nu am scris..au fost vreo 2-3 dati in care am simtit nevoia sa impartasesc din optimismul meu.. si mai ales sa nu fie intr-un moment in care sa ma fi imbatat cu cola:)) cum asta se intampla foarte rar.. azi marturisesc ca sunt treaza si desi nu pot spune ca in viata mea se intampla lucruri roze.. aduc cu mine un semnal de optimism.. 

Stau uneori si ma gandesc in momentele in care vin toate problemele peste tine, de ce pisicii mei mai traim? Ca sa rezolvam probleme? Pentru ca uneori viata pare a fi un lung sir de probleme. La final cineva iti ia lucrarea si le bifeaza pe cele facute corect, primesti o nota si te duci la caldurica sau pe norisori. Ajungi la finalul testului, obosit si fara chef.. si descoperi.. ca.. ai rezolvat sau ai luptat sa rezolvi toate problemele.. dar ai uitat ceva: ca viata e un dar. Eu cred ca sunt beata. Daca ar fi acum sa analizez toate lucrurile pe care le am de rezolvat ar trebui sa ma dau de 2 ori cu capul de birou iar eu scriu aici: TOTUL O SA FIE BINE.

Am gresit si eu ca si ceilalti cand m-am lasat absorbita de probleme. Au fost zile in care da, poate ca am uitat sa zambesc. Recunosc ca m-am fortat sa zambesc incercand sa imi urmez propria regula: No day without a smile! :) Tot eu o sa recunosc ca e nevoie de perioade in care sa faci sacrificii: mai renunti la viata personala, mai renunti si la pauze ca sa rezolvi problemele. Dar in momentul in care tot timpul esti setat pe a rezolva a 500a problema... si nu esti capabil de un singur zambet.. atunci nu e bine.

Fiecare are propria lui limita de suferinta. Si fiecaruia ni se pare ca suferinta noastra e cea mai mare. Incerc sa fac eu un pas si sa recunosc ca, da, exista persoane care la viata lor au suferit mai mult decat mine. Nu sunt eu martira lumii. Din momentul in care atingem pragul ala maxim, incepem si ne topim. Ne pierdem din noi.. As incerca si eu urmatoarea filozofie: sa incerc sa depasesc pragul ala. Nu stiu cum se face, dar cand crezi ca ai o perioada de liniste si rasufli putin usurat, atunci ti se mai tranteste o problema. Am vazut mult prea multe persoane pierdute in necazuri. Si nu.. mi se pare a fi un scenariu bun. Sa te lasi coplesit de probleme nu e bine, sa incerci sa le rezolvi pe toate nu merge, esti om! Sa zambesti si sa rezolvi probleme.. Well, asta da!

Uitandu-ma la viata mea gasesc cel putin 5 lucruri bune.. lucruri majore.. am amintiri atat de frumoase, prieteni putini dar buni.... si lista poate continua.. dar pentru asta.. mai exista si data viitoare!:)) Asta e o poza din anul II de facultate.. pe vremea cand eram roscata si voluntara.. sau voluntara si roscata.. am zis sa va mai amuzati putin:) si una  de la mare de anul asta.. ca sa vedeti ca mi-e leneeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee:D:))

ca oricum melodia propusa e cam trista.. recunosc..dar e superba:)

De aici, numai zambete:)