Scoala a fost o tortura (iar eu eram torturatoarea sefa:p) dar din toti invatatorii/profii mi-am amintit de una speciala. Recunosc, nu mi-a luat doar 2 secunde sa o aleg ci vreo 30 pentru ca aveam vreo 3-4 profi la loc de cinste. Dar datorita ei pot spune ca azi va scriu pe blog in stilul meu caracteristic.
Asa ca va lansez o provocare.
Ca parte a unui proiect la care particip, i-am scris evident o scrisoare de multumire. In stilul meu. Sper ca o recunoasteti din prima ca altfel ma supar. Daca e dintr-a doua, nu-i problema, oricum m-am semnat. Va invit dragii mei sa meditati mai putin decat mine si sa scrieti si mai frumos (daca puteti), profului care v-a ramas in suflet!
De aici,
Numai zambete
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu