Si eu de ce mai traiesc?

Uau.. de pe 23 septembrie nu am mai scris.. Si atunci eram intr-o efervescenta continua. Mi-e frica sa scriu acum pentru ca de aproximativ o saptamana nu prea mai sunt coerenta..:P gandesc una si pana sa ajung sa ma exprim, cuvintele se schimba intre ele.. si mi-e ca mi-am pierdut concentrarea de-a binelea.. dar prin postarea asta ma testez si eu sa vad cate dezacorduri imi ies si cate idei nu vor avea sens :)

Am o lista intreaga de subiecte dar nu prea am mai avut timp sau dispozitia necesara ca sa scriu cum trebuie despre ele..:P nici acum nu am.. timp..:P dar nu pot sa las blogul de izbeliste:) E nasol sa te trezesti la 6 ca la 7.30 sa fii la munca.. Dimineata sunt cea mai rea fiinta de pe planeta asta, cel mai bine este sa nu se vorbeasca cu mine deloc. Abia nimeresc baia, unde mai dorm 5 minute cu fatza sub jetul de apa. Apoi nimeresc frigiderul... In primele 20 de minute.. stau si ma intreb: Eu de ce naibii m-am trezit azi? Imi vine sa ma spanzur si ma gandesc ca mai bine as dormi. De ce m-am trezit? Pe ultima suta de metri imi revin dar starea de veselie vine abia dupa ce am iesit pe usa si de vreo 2 zile mi-am umplut mp3 playerul cu melodii noi de samba si bachata si doar 2 rumba si vreo 3 salsa.. melodiile astea ma pun in miscare (literalmente, dar nu ma vede nimeni la 7 dimineata:) ) si e de ajuns.. cel putin pana la metrou..

Dar sunt zile rele in care te trezesti si ca un robot te duci la munca.. te intorci acasa.. si seara cand pui capul pe perna descoperi ca nu ai facut nimic care sa te faca fericit in acea zi. Nimic care sa iti atraga atentia. Te uiti la viata ta.. si a naibii momentele astea fac ca viata sa para lipsita de sens.

Uneori am fost in situatia in care un prieten foarte bun sa imi mai spuna, in perioadele nu grele ci mai degraba depresive: Ce rost are sa traiesc?  Cred ca aici voiam sa ajung.. dar nu stiam cum sa ocolesc introducerea:)) Stiti perioadele acelea din viata cand nu ai probleme majore, viata ta e ok, dar ti se pare ca lucrurile nu au nici un sens, ca ce faci nu prea are rost si micile glume cu colegii, faptul ca o tipa/un tip se uita pe sub gene la tine, nu te mai incalzesc cu absolut nimic. Sunt perioadele in care lucrurile mici care fac deliciul vietii nu mai sunt de ajuns. De exemplu, eu ascult acum o melodie- sunt la a patra auditie, si semi-dansez prin birou- imi folosesc mai mult bratele- cred eu spre deliciul profilor mei care intotdeauna ne spuneau ca nu numai picioarele conteaza. Dar eu acum sunt intr-o perioada buna..:P zambesc pe strada cand ascult un vers, zambesc cand mai aud niste complimente dintr-acelea de pe fundul santului, zambesc cand oamenii urla unii la altii in RATB... si am renuntat la cola.. sunt pe drumul cel bun:P cel putin temporar...

Dar stiu foarte bine perioadele in care nu mai conteaza nimic. Si ce daca ai prieteni foarte buni? (pentru cei norocosi:P)? Ce conteaza ca ai un job care iti place? Si ce daca esti sanatos? Nu e de ajuns... si ce rost are sa lupti? Cand aud argumentele astea de la altii imi vine sa ii bat.. dar dupa aceea imi amintesc de mine. Nu cred ca exista om, oricat de vesel ar fi el, care sa nu fi folosit argumentele astea vreodata. 

Si cred ca deseori ne amagim. E perioada in care nu iti dai seama ca e ceva in neregula cu tine. La un moment dat ti se activeaza constiinta si simti ca anumite lucruri iti scapa de sub control- la munca ramai in urma, amani sa platesti facturile, te trezesti ca ai promis ceva si acum regreti ca nu ai nici un chef. Iti promiti ca te schimbi.. dar de ar fi atat de usor:)  Vezi ca nu merge si amani procesul de schimbare. Apoi ajungi in punctul cuminant in care nu mai suporti. De aici sunt doua cai- pici si mai rau, sau incepi sa te schimbi. Nu, nu e usor. Pentru ca nu ne iese din prima. Incercam prima oara, esuam, incercam si a doua oara si la un moment dat reusim.

V-as putea minti sa va spun ca atata timp cat esti hotarat reusesti. Dar nu are rost sa va mint. Cred ca e pur si simplu un proces de infrangere a propriei vointe: vrei sa te duci in jos, si nu iti pasa.. Trebuie sa te ridici si de ajutor intotdeauna e sa fim obiectivi. Avem un dar extraordinar de a nega problemele. Pana nu recunosti care este problema si nu esti sincer cu tine nu rezolvi nimic. Credeti-ma ca stiu ce spun. Asa se pacalesc atatia oameni care sunt in relatii de lunga durata: trecem printr-o perioada grea dar ne revenim noi, lucrurile nu mai sunt ca la inceput, dar reparam noi; sau cei care sunt singuri- mi-e bine singur, nu am nevoie de nimeni. :))))) Cred ca asta e cea mai amuzanta replica!!!! 

Stiti care e problema generala a tuturor oamenilor: singuratatea.. Poti sa ai 500 de prieteni si 300 de colegi de munca draguti.. :) Nu e de ajuns. Te poti simti singur si intr-o mare de oameni. De aceea, perioadele extrem de proaste de obicei se datoreaza singuratatii, o boala destul de grea.  De ce suntem singuri? Asta e un alt subiect de blog.. dar inainte sa sariti cu gura ca nu va gasiti pe cineva pe gusturile voastre, uitati-va bine in jur.. si daca e cineva care ar fi un posibil candidat, incercati.. ca nu va mananca.. lasati frica deoparte. Frica- alt subiect de blog..

Iar ma apuc sa fac liste. Nu vreau sa insist prea mult pe subiectul acesta..:P Cunosc perioadele depresive de care v-am vorbit. De obicei iesi din ele exact cand nu te astepti si stiu ca nu e bine sa te izolezi dar nici sa urli in gura mare si sa iti povestesti problemele. Si daca sunteti singuri.. nu disperati.. o sa apara si fat-frumos sau ileana cosanzeana. Candva....

si in spiritul romantismului care ma bantuie, o melodie .. superba.. mai sa imi scot servetelele de fiecare data cand o ascult dar eu ma gandesc la pasi de rumba, cum se duc mainile..aiaiaiaiai..:P Doar ascultati-o..