Aveam 13 ani. Nu ma mai jucam fotbal cu baietii (mama mi-a zis ca sunt prea mare si nu se mai poate asa ca am trecut la tenis:))), eram eleva de nota 11 si abia asteptam vacantele. Ce urma sa vina m-a traumatizat pe vecie. In apropierea Craciunului, ai mei m-au luat deoparte. Tin minte si acun bucataria, ai mei cu fetele serioase si vestea cea proasta trantita brusc, fara niciun fel de menajamente: NU EXISTA MOS CRACIUN!

M-am luptat cu ei! "Dar, in fiecare an dupa 12 noaptea vine Mosu' !'" - Nope, de obicei e mama care ramane treaza. "Dar eu si cu Andrei l-am prins anul trecut, era spre dimineata si l-am vazut cum a pus cadourile sub brad!!!! L-am vazut!" - Uitase mama sa se trezeasca pe la 12 sa le puna, si cum s-a facut 5 dimineata - ora ei de trezire, a bifat si cadourile! Si nu poti sa ii spui lui Andrei ca el e mai mic!

Ce logica si pe ai mei! Pai si ce daca el e mai mic? Nu eram si eu un suflet?! Cat am plans dupa aceea si cat il invidiam ca era inca in lumea lui. Ma trezea dimineata la 6:30, ma arunca din pat numai sa mergem impreuna sa vedem ce ne-a adus Mosu' . Foarte rau Mosu' asta.

Asa ca dupa ce mi-a fost franta inima, am comis-o si eu. Se face ca pe cand ma jucam cu o prietena din copilarie, vine un nene la noi cu niste bombonele ( si nu se pune problema ca ne-a momit ca sa ne bage intr-o retea de prostituate minore, ati gresit adresa:P). Ne uitam noi suspicios la el si cu o privire hamesita la bomboanele alea. Ca sa elimine orice suspiciune, domnul foarte amabil de altfel ne spune ca sunt de la Mosu'. Atata ne-a trebuit, ca am golit punga:D

Dar se putea mintea diabolica din mine sa nu actioneze?

 Asa ca ii spun Oanei: "Daca vrea sa ne otraveasca? Hai sa nu le mancam". 

Oana: "Dar a zis ca sunt de la Mosu'! Nu are cum sa ne otraveasca".

Imaginati-va o fata de vreo 9 ani, cu parul blond si ochii mari si verzi si super inocenti, abia asteptand bomboana aia si o vrajitoare de 13 ani, cu o fata la fel de inocenta dar cu o spranceana ridicata care ii zice ingerului blond:

  "OANA, MOSUL NU EXISTA!" Omul asta vrea sa ne otraveasca! "

Cui i-a mai pasat de bomboane? Oana a dat fuga la parintii ei si cu ochii in lacrimi i-a intrebat: 

 "E adevarat ca Mosu' nu exista? Mi-a zis Petruta!"

Asa ca Oana, imi pare rau. Imi cer scuze ca am distrus o iluzie si ca ti-am frant inima. Te rog sa ma ierti! Promit ca nu mai fac:D

Si iti multumesc ca mi-ai amintit de intamplarea asta. E important de stiut ca de mica am avut o minte alambicata. Vedeti ce se intampla cand imi distrugeti iluziile? Lasati-ma sa visez! :))


PS1: Aceasta postare este rezultatul intalnirii de aseara cu Oana. Mall Vitan, KFC (arsuri de stomac dupa), povesti de-ale copilariei. Oana a ajuns sa fie totusi un adult normal. Lucru pe care nu il pot spune in totalitate despre mine :D


PS2: Si nu, 13 ani nu este o varsta prea inaintata ca sa afle un copil ca nu exista Mos Craciun!


PS3: Totusi, eu cred ca pe undeva, candva tot a existat Mos Craciun. Sa nu ma contraziceti!


De aici,

Numai zambete:)

Din seria " sa nu faceti singure asta acasa"

Iata ca am ajuns in Bacau si  cred ca instalez o noua traditie: dacasunt aici, ma plictisesc si nu imi mai place culoarea parului meu, pac! o schimb. Am un mini-carrefour aproape, cu o oferta cam limitata dar cum sunt fata descurcareata se rezolva. Data trecuta am vrut un saten deschis, mi-au iesit radacinile aproape blonde, daaaaaaaaaaaaaar asta e alta poveste.

Pentru cea din seara aceasta, ingredientele sunt altele: Se ia o Petruta obosita, treaza de la 7, dupa 3 zile intense de meditatii (sau de meditatii intense, cum preferati). Obligatoriu, trebuia sa am un rucsac de vreo 8 kg in spate (3 are laptopul), pentru 2 zile si cireasa de pe tort sandale cu talpa inalta. Ingredientul numarul 2, o noua nuanta: a se citi Dark Red (adica Doamne ajuta sa iasa un rosu ffffffffffffffff discret).

In timp ce vorbeam cu o prietena sa stabilim o iesire intre fete (la care sa ma laud evident cu ce mai torturez eu si ce nuanta super mi-am ales), se iau ingredientele cheie: adica toate prostiile pe care ni le dau in pachetul cu vopsea si se amesteca cu mare talent. In timp ce vorbesc la telefon, ma plasez strategic in fata oglinzii si incep aplicarea. Deja eram la jumatate, cand, dupa un final apoteotic al conversatiei telefonice, dau sa ma sterg cu apa calda ca mai aveam putin si imi vopseam si nasul. Dar de unde apa calda? Ca atunci cand mut robinetul spre rosu, presiunea dispare precum nuanta de verde de la bursele internationale.

Intr-o semi-disperare imi amintesc ca vara in Bacau exista o perioada in care se fac lucrari si muuulta vreme nu e apa calda. Doar nu am picat eu fix atunci?! Timpul trece si ca sa clatesc tona de rosu am nevoie de apa calda. Nicio problema: incalzim! (mi-am zis eu intr-un acces de inteligenta). Ca sa incalzesti, ai nevoie de aragaz functionabil si ceva care sa aprinda. Teapa! Ca n-am nici urma de chibrit sau bricheta! Imi injur subtil ultimii neuroni disponibili pe baricade (adica vopsea mi-am luat, dar pentru plicul de ciocolata calda nu m-am gandit ca am nevoie de apa fiarta!), o boscorodesc si pe bunica (Dumnezeu sa o ierte! ca a murit acum 9 ani si oricum tot eu vin in fiecare an si fac curat, deci sunt de vina pentru ce lipseste).

Asa ca am facut ce ar fi facut orice blonda cu ultima urma de demnitate: m-am imbracat cu grija, am iesit cu parul prins pana la cel mai apropiat magazin, am trecut pe langa vreo 20 de persoane (ce faceau toti in fata scarii, nu stiu!), si mi-am cumparat o bricheta. Mari emotii mi-a dat doamna de la magazin cand mi-a spus ca are cateva brichete dar nu stie daca mai merg :)))

A mers .. si sper doar ca maine o sa arat a om! :)) Morala: verificati daca e apa calda inainte sa va turnati vopseaua - e mai sigur. Ar trebui inclus avertismentul asta pe cutie pentru Petrutele ca mine :D

De aici,
Numai zambete

PS: Revin cu poze sambata cand ma voi intoarce la un laptop care se misca mai bine ca asta :)