Asa era atunci...Acum e altceva.

Cand eram mica, de Craciun:

• aveam tone de zapada, ne dadeam cu sania - si mie intotdeauna imi placea mai mult sa nu trag sania, ci sa "enjoy the ride"
• ne bateam cu bulgari de zapada, scara 1 contra scarii 2
• dadeam cu apa pe o portiune din trotuar ca sa ne facem partieeeeeeeeeeeeeeeeeeeee; femeia de servici, "mamaita", de fapt o doamna tare simpatica, ne punea sare peste el ca sa nu cada locatarii:D
• veneam la pranz la mama pentru un sendvis (nu mergea varianta cu "mamaaaaaaaaaaaa, arunca-mi si mie un colt de paine, practicata vara) si sa ne schimbam salopetele ude cu celelalte schimburi. Ce bune erau hainele fierbinti pe o poponeata uda:)))
• habar nu aveam cum era cu pregatirile de Craciun dar stiam ca aveam papa bun si mult.
• la 5 dimineata ma trezea disperatu' de fratele meu cu: "Petruuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu, a venit Mosuuuuuuu". Iar in mintea mea Mosu ar fi fost acolo si de dimineata.. eu voiam sa dorm si atunci ca si acum
• Orice ar fi fost sub brad, intotdeauna eram super fericiti.
• Mergeam cu colindul. Andrei in fiecare an, eu doar printr-a saptea si a opta si mi se parea ca sunt prea mare. Cantam toti 3 fals (eu si cu Andrei si cu Oana, o vecina super) dar era frumos.

Craciunul de acum:

• Nu am avut zapada, nu m-am plans ca iarna trecuta ca nu pot sa scot masina din parcare dar pentru iubitii mei politicieni, mi-am pus cauciucuri de iarnaaaaaaaaaaaaaaa. La ce folos? Dar am incercat sa aduc zapada la mine in casa si pe palier am facut figurine cum am stiut eu mai bine.

Si apreciez gestul celor care pe globuletele desenate pe geamul de la ghena au scris: Dinamo si pe braduletul de Craciun: **** Steaua. Data viitoare zau de nu as aprecia un "La Multi ani!":))

• am terminat curatenia+bradul la ora 2.30. Dimineata! Time managementul e o chestie esentiala acum ca adult si nu intotdeauna ma pricep la asta. Dar bradul meu dovedeste ca e bine si daca e mic. Am ramas cu ornamente in plus. 

• Am primit si cadouri si chiar multicele :) Dar marea bucurie a fost ca am putut sa daruiesc ... multe:) Si cam toata lumea cu care m-am vazut saptamana trecuta a primit cate un mic cadou de la mine +zambete multe:D 
• La 3:30, dupa ce eu, un Santa Clause obosit, apucasem sa imi fac unghiile s-a trezit fratele meu: "A venit Mosuuuuuu'?" .... Nu apucasem sa le impachetez.. asa ca la ora aia toata familia mea facea schimb de cadouri. Inclusiv pentru mate care s-au dovedit a fi extrem de utile la decorarea casei. Pozele de mai jos spun adevarul:

• Am alergat si eu ca nebuna dupa cadouri, la biserica era full la slujba, mai mult m-am impins decat sa ma uit la baietii din cor.
• In seara de Ajun eram pregatita cu de toate pentru colindatori, dar unul nu a batut sa falseze "O, ce veste minunata!".

Si cu toate astea, cu toata oboseala, nesomnul, atmosfera artificiala de afara, pentru mine a fost Craciun. Sper ca macar 25% si pentru voi. Pana dupa 2 ianuarie, iau pauza de online. Dar ne revedem cu bine in 2012 cu ceva postari noi si cu multe zambete:)

Pentru ca inca mai sunt un mic copil...

In procesul (indelungat) de zugravire prin casa, am ajuns si la etapa in care mi-am scos papitoii - plini de praf si imbacsiti. I-am luat pe saracutii si i-am bagat la spalaceala :)) 2 ture de masina si gata!

Iar intr-un final am ajuns la partea de sacrificiu.. sa ii bag intr-o cutie si sa ii duc la depozit. Azi i-am bagat la cutiuta, cu grija sa nu ii storcesc unii peste altii. Cum o sa respire ei unul peste altul?! Asa ca va rog sa apreciati faptul ca mi-a luat 15 minute sa ii aranjez. 15 minute in care i-am asezat strategic, sa stea cat mai bine, i-am pus frumos, au cazut, i-am ridicat, si mi s-a rupt sufletul la fiecare ca ii trimit departe de mine. Le-am promis in acelasi timp ca, la anul, cand ma mut singura, de-a naibii ii iau cu mine si ii aranjez pe toti undeva. Chit ca o sa se puna praful pe ei :D

Da, minte multa nu am uneori... dar imi place sa fiu copil .. atunci cand trebuie!

De aici,

Numai zambete

Aveam 13 ani. Nu ma mai jucam fotbal cu baietii (mama mi-a zis ca sunt prea mare si nu se mai poate asa ca am trecut la tenis:))), eram eleva de nota 11 si abia asteptam vacantele. Ce urma sa vina m-a traumatizat pe vecie. In apropierea Craciunului, ai mei m-au luat deoparte. Tin minte si acun bucataria, ai mei cu fetele serioase si vestea cea proasta trantita brusc, fara niciun fel de menajamente: NU EXISTA MOS CRACIUN!

M-am luptat cu ei! "Dar, in fiecare an dupa 12 noaptea vine Mosu' !'" - Nope, de obicei e mama care ramane treaza. "Dar eu si cu Andrei l-am prins anul trecut, era spre dimineata si l-am vazut cum a pus cadourile sub brad!!!! L-am vazut!" - Uitase mama sa se trezeasca pe la 12 sa le puna, si cum s-a facut 5 dimineata - ora ei de trezire, a bifat si cadourile! Si nu poti sa ii spui lui Andrei ca el e mai mic!

Ce logica si pe ai mei! Pai si ce daca el e mai mic? Nu eram si eu un suflet?! Cat am plans dupa aceea si cat il invidiam ca era inca in lumea lui. Ma trezea dimineata la 6:30, ma arunca din pat numai sa mergem impreuna sa vedem ce ne-a adus Mosu' . Foarte rau Mosu' asta.

Asa ca dupa ce mi-a fost franta inima, am comis-o si eu. Se face ca pe cand ma jucam cu o prietena din copilarie, vine un nene la noi cu niste bombonele ( si nu se pune problema ca ne-a momit ca sa ne bage intr-o retea de prostituate minore, ati gresit adresa:P). Ne uitam noi suspicios la el si cu o privire hamesita la bomboanele alea. Ca sa elimine orice suspiciune, domnul foarte amabil de altfel ne spune ca sunt de la Mosu'. Atata ne-a trebuit, ca am golit punga:D

Dar se putea mintea diabolica din mine sa nu actioneze?

 Asa ca ii spun Oanei: "Daca vrea sa ne otraveasca? Hai sa nu le mancam". 

Oana: "Dar a zis ca sunt de la Mosu'! Nu are cum sa ne otraveasca".

Imaginati-va o fata de vreo 9 ani, cu parul blond si ochii mari si verzi si super inocenti, abia asteptand bomboana aia si o vrajitoare de 13 ani, cu o fata la fel de inocenta dar cu o spranceana ridicata care ii zice ingerului blond:

  "OANA, MOSUL NU EXISTA!" Omul asta vrea sa ne otraveasca! "

Cui i-a mai pasat de bomboane? Oana a dat fuga la parintii ei si cu ochii in lacrimi i-a intrebat: 

 "E adevarat ca Mosu' nu exista? Mi-a zis Petruta!"

Asa ca Oana, imi pare rau. Imi cer scuze ca am distrus o iluzie si ca ti-am frant inima. Te rog sa ma ierti! Promit ca nu mai fac:D

Si iti multumesc ca mi-ai amintit de intamplarea asta. E important de stiut ca de mica am avut o minte alambicata. Vedeti ce se intampla cand imi distrugeti iluziile? Lasati-ma sa visez! :))


PS1: Aceasta postare este rezultatul intalnirii de aseara cu Oana. Mall Vitan, KFC (arsuri de stomac dupa), povesti de-ale copilariei. Oana a ajuns sa fie totusi un adult normal. Lucru pe care nu il pot spune in totalitate despre mine :D


PS2: Si nu, 13 ani nu este o varsta prea inaintata ca sa afle un copil ca nu exista Mos Craciun!


PS3: Totusi, eu cred ca pe undeva, candva tot a existat Mos Craciun. Sa nu ma contraziceti!


De aici,

Numai zambete:)