Adios 2011!

Draga an 2011,

As vrea sa iti adresez numai cuvinte de iubire, dar le-am uitat pe toate:D Pentru tine as gasi doar altele mai putin politicoase si nedemne de o fata ca mine, gen Screw you!

Hai sa nu ne ascundem dupa deget, ai fost un an de....incercare. Bine ca nu mi-am facut o lista scrisa cu obiective revul anterior ca altfel mi-as fi smuls parul din cap la revul asta... dar stim amandoi ca nu ne-am impacat noi 2 foarte bine. Tu ai avut unele planuri cu mine, eu aveam altele in cap, ne-am intersectat si a iesit ... un ceva. Cam ca un pahar de cola de la mac... apa chioara si daca ai mai baut si o cola adevarata inainte, cea de la mac va fi o oribilitate.

Sa nu iti imaginezi ca la 12 noaptea m-am gandit ca 2012 e un inceput nou. De fapt, inceputurile ar trebui sa fie toate noi, nu? De ce altfel sunt inceputuri? M-am lecuit de faza cu "inceputul nou" pe la vreo 20 si un pic de ani. Nu poti lasa trecutul in urma, daca esti destept stii cum sa iti construiesti un prezent si un viitor ca la carte. Asa ca la 12 noaptea mi-am zis doar atat: A fost o propozitie construita prost 2011 asta, n-a rimat, nu au fost virgulele puse unde trebuia, nu conteaza. Revul a fost doar punctul de final. 

Pentru mine, 2012 e o continuare. Nu incep un nou paragraf, nu dau enter si o iau de la capat.  Am inceput o alta propozitie si asta o sa fie una poetica, sa vedeti cate figuri de stil o sa fie pe aici :) Deja am ditamai lista cu lucruri de facut anul asta, trebuie sa ma apuc sa le si scriu pentru ca la cat de uituca sunt sigur uit de exemplu sa imi iau bilet pentru Suedia (Andreeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeaaaaaaaaaaaaaaa, viiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiin!)


Ca sa indulcesc lucrurile pe final, 2011 a avut partile lui bune:
1. am facut drumul Bucuresti-Bacau de vreo 10 ori - stiu ca incercati sa gasiti partea buna, dar am mai adaugat si eu kilometri masinutei mele, am bifat si condusul pe noapte, si pe dis-de-dimineata, si dupa 2 zile nedormite:)); 
2. am reusit cumva sa imi bifez intr-un context sau altul toti prietenii apropiati cu care ma vad foarte rar si chiar si pe ultima suta de metri am stat la o gluma si i-am certat (that's my job:D)
3. mi-am maritat cea mai buna prietena (si acum incerc sa vad partea buna:))))), dar a fost prima mea nunta si a fost super bine:)
4. am baut toata fabrica de cola dar ei au continuat sa produca si nu mai tin pasul:)) Din fericire, de o luna nu mai beau cola - am trecut la pepsi:)) si de 2 zile nu beau decat apa si ceaiuri. IACS!
5. Am vizitat Roma si mi-am plimbat fundul prin centrul istoric, putin si pe la Papa, am mancat pizza de la ea de acasa... si ma intorc in Roma iar in martie:)))
6. Mi-am facut planuri pentru Suedia pe 2012 si ma duuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuc!
7. Am scapat de HP si am revenit la prima mea iubire: Acerul!
8. M-am distrat la nebunie la meditatii si am cunoscut tot felul de oameni si da, e bine!
9. Am facut 2 internshipuri pe PR iar unul m-a dat pe spate! Am invatat, am cunoscut oameni noi, am stat ca un copil mic in fata unui joc pe calculator: I want innnnnnn!
10. Am revenit cu scrisul pe blog...

De aici,

Numai zambete

PS: Poza e cam dura.. luata de pe Facebook (rezolutie pe 2012: sa mentionez si sursele, sa nu mai fiu o mica hoata) dar merge pentru postarea asta :D

Mamele sunt fraiere.. iar noi suntem nesimtiti...Care varianta e mai rea?

Am intrat in non-stopul de langa mine si am dat de o doamna la 40 si un pic de ani. Doamna care e si proprietara si face si pe vanzatoare intr-una din ture. Si era alba la fata, si arata ca moartea in vacanta si eu, in calitate de client, mi-am zis ca nu am venit sa ma uit la un film de groaza. Pentru ca o cunosc si stam la glume din cand in cand mi-am permis sa o intreb ce s-a intamplat.

Explicatie simpla: In ziua ei libera s-a trezit pe la 5 (dimineata!!!!!) si a sters geamurile +curatenie prin casa (pana la 5 - dupa-amiaza!!!!!) si a racit. A doua zi era la munca. Discret si diplomat am intrebat-o de ce nu o ajuta si copiii. Vedeti voi, doamna aceasta are vreo 2 prichindei, una la master si cu ditamai salariul si unul mai mic la facultate. Iar in mintea mea, cei doi... ar fi trebuit sa isi ajute mama.

"Nu, Petruta, ca sunt obositi. Vin de la munca, de la scoala. Cum sa le cer asa ceva? Si oricum ei nu fac cum fac eu si mai bine lasa, sa nu faca!" Lasand diplomatia deoparte, i-am spus-o verde-n fata: "Mamele sunt fraiere! Prea fac totul pentru noi si asa ne invatati!"

Am jignit-o? Poate - dar nu mi-as lua cuvintele inapoi si nici nu mi-am cerut scuze, mai ales ca la ce a urmat m-am enervat si mai tare: "Lasa Petruta, ca o sa vezi cand o sa ai tu copii!" Da, o sa vad. Poate instinctul matern inca nu a dat semnalul de alarma sa prestez vreo 2 bulgari de zapada, si nu imi pot da seama cat de mare e dragostea de mama dar lasati-ma sa va spun vreo 2.

Sistemul romanesc al mamelor este de .. cacao. Mama se sacrifica, mama uita ca e om, mama uita ca e femeie, mama le accepta pe toate, mama le face pe toate. Pentru ce? Pentru noi.

Pentru ca noi venim obositi de la munca, pentru ca noi nu avem timp sa gatim, pentru ca noi avem nevoie de ajutor. Pentru ca noi avem 20, 30, 40, 50 de ani si suntem niste puta-plange. Stati ca eu nu prea vorbesc urat, dapai sa si scriu. Suntem niste .. nesimtiti (gasiti voi alta varianta). Asa ca dragele mele mame, va spun din tot sufletul ca sunteti niste fraiere. Pentru ca veti creea niste pampalai care alearga spre parinti la fiecare julitura, pentru ca uitati ca la un moment dat nu veti mai fi alaturi de noi si mai mult rau ati facut: nu vom sti sa ne descurcam. Pentru ca viata e prea dura ca sa ne feriti de toate relele. Pentru ca ne lasati sa fim ca niste copiii tinuti in incubatoare, feriti de orice microb si la prima iesire afara, racim si murim in 2 zile. Pentru ca nu stim sa luptam!

Iar pentru voi... Da, stiu, nimic nu se compara cu mancarea mamei sau cu glasul ei atunci cand te imbarbateaza. De cate ori nu veneam cu mama de la cumparaturi sau treaba dupa o zi intreaga? Eram amandoua vraiste de oboseala dar o lasam pe ea sa faca mancarea ca, deh, ea oricum o face mai buna, si are si exercitiu. De ce mi-as misca eu fundul sa trebaluiesc prin bucatarie? Mai stiu si ca nu am cum sa fac treaba cum o face mama. Si ma bucur pentru asta! Logica mea este (daca s-ar putea spune) mai mult decat paralela cu a ei. Fac curat in alta ordine, nu gletuiesc cum o face ea, ii mut lucrurile, fac mizerie in toata casa. Niciodata nu gasesc intervalul potrivit in care sa fac curat pentru ca are ea altceva de facut. Dar am ascultat-o? Nope, daca o ascultam pana acum nu as fi zugravit nimic din casa, iar eu deja am ajuns la jumatate. Pana la Craciun termin!

Iar la capitolul mancare? Vaiiii de mineee! Daca ar putea, ar sta langa mine si cand curat un amarat de cartof. "Lasa sa iti arat eu cum se face!" Si in 5 minute ma trezesc cu toti cartofii curatati. "Dar nu se pune boia in sosul ala!" "Trebuie sa pui mai mult suc de rosii!" Stiti de cate ori am auzit chestiile astea? "Lasa ca fac eu ca gatesc mai repede si nu murdaresc toata bucataria!" Important e sa nu cedeze nesimtitul din tine. Pentru ca dupa vreo 20 de rugaminti sa ma lase in pace, acum daca vreau sa gatesc ceva, sunt singurica si imi fac de cap prin bucatarie. Nu sunt nemaipomenta, dar din cand in cand imi iese cate o chestie super. Si nu pot sa descriu bucuria mamei de a sta si ea linistita cu un file de pangasius la gratar, facut super bunicel cu condimente (dupa ochi puse:)))))))) si cu un sos (reteta gasita pe net, facuta la nimereala). Si am stat cred ca o ora:))) Iar toate se faceau cam in 20 min.. dar se poate..

Da, si eu ii cumpar cosmetice (pe care ea nu si le ia), si ii cumpar si haine (pe care ea nu si le ia), o trimit la analize (ca fuge de doctor) si ii cumpar cadouri. Dar mamele noastre astea fac? Ele se sacrifica - isi sacrifica din timp, din energie, din placerile lor. Daca prin postarea asta, am reusit sa fac macar 2 persoane sa isi sune mamele sa le intrebe ce mai fac, inca vreo 3 sa ajunga saptamana asta sa isi pupe mamele si sa le ia in brate, atunci sunt un om fericit. Puneti mana si gatiti-le un ou cu cartofi prajiti. Faceti o cafea si stati la o barfa mica - NU va mai plangeti voi. Duceti-le un buchet de flori fara niciun motiv. Si mai ales, faceti din asta un obicei!

Si ca sa elimin orice dubiu, cand o sa fiu mama, sper sa nu ma prostesc de atata dragoste si o sa imi invat copiii cu mici responsabilitati, nu o sa ii cresc in puf, ci o sa ii fac niste mici samurai si mai ales sper sa invete ceea ce eu am inteles abia la liceu si am acceptat mai greu (pentru ca sunt o egoista si o nesimtita),: MAMA ESTE OM!

Nu o masina de facut curat, mancare, cocolosit, iubit, nu un OM DE SACRIFICIU!

De aici,

Numai zambete pentru voi, cei care va simtiti, si dedic postarea asta mamei mele (care nu imi citeste blogul:))), care este un supra-om si care, da, s-a sacrificat dincolo de limite, dar de la care am si invatat ca si ea este om. Iar tango-urile vechi sunt printre preferatele ei! Si sper sa ii pot da inapoi macar un sfert din lucrurile pe care le-a facut ea pentru mine. Momentan sunt la 1%.

Do I? 6 motive pentru care ar trebui sa te casatoresti :D

Citand din tot felul de persoane - prieteni, amici, cunostinte, elevi de la meditatii:

1. "Nu vrei sa fii fata serioasa? Asa spune societatea: iti faci o cariera, te mariti, etc." - 50% din voturi
2. "Pai cum vrei sa faci copii?"  - 30% din voturi
3. "Crede-ma, e mult mai bine sa fii casatorit decat sa fii singur" - toate fetele:))
4. "E mult mai usor sa platesti facturi si sa imparti grijile vietii cu cineva".
5. "Suntem impreuna de atata vreme. Ce altceva am mai putea face?" 20% din voturi.
6. "Ca sa scrie pe Facebook: Married!":))

Si acum versiunea mea:
1. Screw society!!!(oare fuck society suna mai bine?:P) Te nenorocesti cu cineva doar pentru ca spune societatea? Si pot sa fiu fata neserioasa si casatorita, asa cum de altfel sunt serioasa si necasatorita. Ceva nu merge in ecuatia mea:))

2. Dragii mei, e nevoie sa explic cum se fac copiii? Se ia una bucata barbat capabil (nu e nevoie de o tehnica anume, 3 minute de distractie si gata) si una bucata femeie capabila (aici e mai greu cu tot stresul dar se rezolva). Se creeaza o atmosfera romantica sau dimpotriva se aprinde o mica scanteie si se declanseaza un moment fierbinte. Peste 9 luni apare si ala mic:))

Apropo, nu cred ca vreun spermatozoid a intrebat vreun ovul: "Auzi, da' noi avem acte ca sa ne combinam?":P  

Iar daca chestia cu numele copilului e un impediment, credeti-ma ca m-am interesat. Exista solutii:))

3+4 Facturile le platesc si singura si daca am nevoie de ajutor am prieteni. Nu e bine sa fii singur (desi are si asta avantajele ei) dar decat sa ma simt bine ca acasa ma asteapta un corp cald langa care sa adorm si asta e tot, mai bine imi iau caine.

5 Am intalnit multe fete cramponate in relatii de 6-7 ani. Relatia ajunsese in stadiul de buna, ce mai faci, sex o data la... cand isi aminteau dar erau impreuna de atata timp ca pana la urma nu mai aveau nimic de facut decat sa o puna de o nunta. GRESIT: ori reinvii mortul, ori treci la altul mai viu!


6. In afara unor glume nevinovate, Facebook-ul nu mi-a stiut niciodata starea civila indiferent de cat de complicata ar fi fost:)) Dar multumesc FB pentru suportul vizual pentru postare:)

Ale mele 5 motive pentru care sa nu te casatoresti
1. Pentru ca de prea multe ori ne casatorim din motive gresite: compromis, plictiseala, presiunea varstei sau a celor din jur. Peste jumatate din prietenele mele sunt casatorite sau insarcinate. Pana si domnul dragut de la magazinul din fata blocului cand mi-a aflat varsta, mi-a zis ca ar trebui sa ma casatoresc. Nu m-am suparat:)) Cumpar in continuare cola de la el:)

2. Pentru ca ar trebui sa fim atat de destepte (si destepti) incat sa ne dam seama ca nu actul ala ne tine impreuna, ca nu bucata aia de hartie garanteaza ca eu nu o sa il insel cand o sa faca burta mare si o sa ramana fara par, ca o sa il iubesc pana la adanci batraneti sau ca o sa il sterg la fund daca o sa fie imobilizat la pat (Doamne fereste!). Bucata aia de hartie nu inseamna ca e al meu/a mea! 

3. Pentru ca in general avem o lista de bifat: sa imi construiesc o cariera, sa imi gasesc pe cineva, sa ne facem o casa, sa facem copii. Iar pe parcurs uitam sa traim, pentru ca le facem pe toate automat, fara sa le simtim. Sunt doar lucruri de pe o lista si ne grabim sa le bifam. Ce iti ramane dupa? :)

4: Pentru ca un divort poate fi scump si dureros:))))

5: Pentru ca ne este atat de frica de singuratate, ca actul ala ne face sa ne simtim bine: nu o sa fiu niciodata singur, scrie acolo:P Poti fi singur si in doi si nu e bine deloc. Si cosmote iti garanteaza acoperire in toata tara, dar iti mai pica semnalul pe sub vreun pod:)

Pentru cei (si mai ales cele) care ma injura acum sa clarificam vreo 2 lucruri: nu sunt experta  in relatii (dimpotriva:P), nu le-am trait si nici nu le-am facut pe toate. Am invatat cat de mult am putut din experientele altora si am tras invataminte dintr-ale mele (si mi-am repetat propriile greseli ca poate n-am inteles bine din prima:))). Asta inseamna ca nu detin reteta fericirii, doar mi-am exprimat opiniile. De aia am blog:D

Cum vad eu lucrurile?
N-ar trebui sa te multumesti cu primul/prima care iti iese in cale si care vrea sa te ia pe vecie.  Ar trebui sa il iubesti pe cel de langa tine ca pe ochii din cap si sa iti imaginezi cat de ciudati vor fi copiii vostri:)) Si sa iti doresti ca impreuna sa creati niste prichindei, indiferent de cat de grea e viata. Sa il accepti cu defectele lui dar sa si comunicati cand nu e ok si sa va ascultati. Din cand in cand sa faceti lucruri traznite:D iar in vremuri grele sa trageti amandoi. Monotonia e inevitabila la fel ca minim o raceala pe an dar cu ceva paracetamol sinus/ initiativa se poate rezolva :P E munca multa dar e si frumos!

Pentru ca viata in doi ar trebui sa fie o aventura, un drum pe care il construiti amandoi. Nu un proiect de bifat, nu o obligatie, nu o idee a parintilor, nu o presiune pentru ca toti din jurul tau deja sunt casatoriti si blazati. Iar pentru o aventura in doi, chiar e nevoie de actul ala? De ce?

De aici numai zambete,

Si BTW: puteti sa ma contraziceti, sunt deschisa la orice contraargumente:P

AMR 14 zile

In curand voi parasi actualul loc de munca.. ma pregatesc de un blog pe care il voi dedica in exclusivitatea colegilor mei. Acum reciteam 2 bloguri pe care le-am dedicat lor. Pe ambele le gasiti aici. M-am uitat si pe poze de la o zi de nastere de prin 2008. Cred ca o sa postez de vreo 3 ori... cu poze si .. amintiri.. nu pot sa scriu acum pentru ca, sincer, m-ar lua plansul. Inainte de toate, inainte sa inceapa sirul de postari, as vrea ca ei sa stie un singur lucru: tin la voi atat de mult, poate mai mult decat va imaginati voi.. si sunt trista.

Fir-ar mama ei de viata! :))

Azi simt nevoia sa scriu.. si am si momentul prielnic pentru ca sunt toata ziua la munci si am gasit o fereastra.. ca de obicei o sa va marturisesc ca am avut multe de povestit sau de sharuit in perioada asta.. dar m-am tinut departe de blog..dar azi simt nevoia sa comunic..A, intre timp, asta e melodia care ma bantuie de doua zile. Nu are legatura cu nimic.. pur si simplu e de pe unul din albumele Christinei Aguilera in care ea abordeaza stilul anilor 30.. nu exista nicio melodie pe care sa nu o ador .. asta s-a lipit de mine.. Sfatul meu.. e sa ascultati tot albumul.. e de suflet si suna bine..incredibil de bine.

In toata perioada asta in care nu am scris..au fost vreo 2-3 dati in care am simtit nevoia sa impartasesc din optimismul meu.. si mai ales sa nu fie intr-un moment in care sa ma fi imbatat cu cola:)) cum asta se intampla foarte rar.. azi marturisesc ca sunt treaza si desi nu pot spune ca in viata mea se intampla lucruri roze.. aduc cu mine un semnal de optimism.. 

Stau uneori si ma gandesc in momentele in care vin toate problemele peste tine, de ce pisicii mei mai traim? Ca sa rezolvam probleme? Pentru ca uneori viata pare a fi un lung sir de probleme. La final cineva iti ia lucrarea si le bifeaza pe cele facute corect, primesti o nota si te duci la caldurica sau pe norisori. Ajungi la finalul testului, obosit si fara chef.. si descoperi.. ca.. ai rezolvat sau ai luptat sa rezolvi toate problemele.. dar ai uitat ceva: ca viata e un dar. Eu cred ca sunt beata. Daca ar fi acum sa analizez toate lucrurile pe care le am de rezolvat ar trebui sa ma dau de 2 ori cu capul de birou iar eu scriu aici: TOTUL O SA FIE BINE.

Am gresit si eu ca si ceilalti cand m-am lasat absorbita de probleme. Au fost zile in care da, poate ca am uitat sa zambesc. Recunosc ca m-am fortat sa zambesc incercand sa imi urmez propria regula: No day without a smile! :) Tot eu o sa recunosc ca e nevoie de perioade in care sa faci sacrificii: mai renunti la viata personala, mai renunti si la pauze ca sa rezolvi problemele. Dar in momentul in care tot timpul esti setat pe a rezolva a 500a problema... si nu esti capabil de un singur zambet.. atunci nu e bine.

Fiecare are propria lui limita de suferinta. Si fiecaruia ni se pare ca suferinta noastra e cea mai mare. Incerc sa fac eu un pas si sa recunosc ca, da, exista persoane care la viata lor au suferit mai mult decat mine. Nu sunt eu martira lumii. Din momentul in care atingem pragul ala maxim, incepem si ne topim. Ne pierdem din noi.. As incerca si eu urmatoarea filozofie: sa incerc sa depasesc pragul ala. Nu stiu cum se face, dar cand crezi ca ai o perioada de liniste si rasufli putin usurat, atunci ti se mai tranteste o problema. Am vazut mult prea multe persoane pierdute in necazuri. Si nu.. mi se pare a fi un scenariu bun. Sa te lasi coplesit de probleme nu e bine, sa incerci sa le rezolvi pe toate nu merge, esti om! Sa zambesti si sa rezolvi probleme.. Well, asta da!

Uitandu-ma la viata mea gasesc cel putin 5 lucruri bune.. lucruri majore.. am amintiri atat de frumoase, prieteni putini dar buni.... si lista poate continua.. dar pentru asta.. mai exista si data viitoare!:)) Asta e o poza din anul II de facultate.. pe vremea cand eram roscata si voluntara.. sau voluntara si roscata.. am zis sa va mai amuzati putin:) si una  de la mare de anul asta.. ca sa vedeti ca mi-e leneeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee:D:))

ca oricum melodia propusa e cam trista.. recunosc..dar e superba:)

De aici, numai zambete:) 

25!

Atatia ani au trecut..de cand sunt eu pe planeta asta. M-am nascut pe 14 octombrie 1984 undeva pe la 23.04 minute. Copil de nota 10. Asa au zis doctorii.. le-am aratat eu de ce sunt in stare. Ma simt de 100 de ani, nu de 25. Si e de bine. Ma uit inapoi si ma minunez! Am trait multe.. nu toate bune.. de fapt, nu multe au fost bune. Tin minte ca aveam vreo 11 ani, deja se instalase starea de domnisorie:P si ma uitam la tipele de 25. Le vedeam ca pe niste femei tinere... si ma intrebam cum o sa fiu eu:P Iar eu... sunt in urma.. sunt o adolescenta mai matura:P So, here I go.

1. Viata e frumoasa. Oricat de stupid, banal, plictisitor ar putea fi.. viata e frumoasa. Am luat de-a suturi in fund.. ohooo.. si totusi.. viata e un dar.. Oricat de trista as fi, argumentul asta intotdeauna sta in picioare.

2. Lumea e rea. Multa vreme am luptat pentru a avea viata pe care mi-am dorit-o. Voiam sa ies din carapace pentru ca mi se parea ca ce e afara e bun. Nu e.. lumea e rea si nu da semne ca o sa se faca mai buna.

3. Capitalismul e un rahat! Ma scuzati ca mi-a scapat. Da, omul este o resursa umana importanta, bla bla bla.. trebuie motivat nu neaparat financiar. El trebuie stimulat in permanenta pentru a da ce e mai bun pentru companie. Oricat de moderna ar fi economia unei tari si oricat de mult laudate ar fi companiile de acolo, tot ei sunt cei care se plang de stresul enorm de la munca. Pentru ca tot se munceste mult si se da viata pentru companie.

4. Cel mai important lucru la un job nu este sa faci bani multi, ci sa iti placa ceea ce faci, sa ai cativa colegi buni cu care sa te tii de glume si de shotii, si in permanenta sa te poti perfectiona. As muri daca as fi contabila intr-o multinationala unde toti se calca in picioare pentru 500 de RON in plus, desi as avea nevoie de aia 500 de RON.

5. Femeile nu prea pot fi prietene. Suntem prea invidioase, prea rautacioase si prea pe interes.

6. Mai exista oameni cu principii vechi, ca ale mele. Nu inseamna ca astea sunt principiile bune.. doar ca imi place ca nu sunt singura nebuna!

7. Dragostea e o chestie din basme. Sexul e la moda! S-a denaturat mult prea mult conceptul de dragoste. Barbatii vor sex, femeile vor sex si bani.. Si totusi, rasa umana se perpetueaza. Ambele categorii se plang ca nu gasesc iubirea.. nu cauta ceea ce trebuie.

8. Cel mai important lucru- banii! Cand ii ai, cumperi tot, te simti bine ca ai chestii pe care nu o sa le folosesti niciodata, cand nu ii ai.. intri in ditamai depresia. M-am lasat si eu prinsa in cercul asta.. si mi-am dat seama ca o sa mor de tanara daca o tin asa.. Banii vin, banii pleaca. E cazul ca eu sa raman!

9. Toata lumea o sa aprecieze o persoana buna, cuminte, inocenta dar niciodata nu o sa si urmeze acest model!

10. Reteta mea:

• fac ceva ce imi place,
• zambesc o data pe zi, chiar daca sunt in depresie (nu prea functioneaza, dar nici nu strica:P), 
• am grija de colegii mei simpatici
• ma bucur de cele cateva persoane care sunt in jurul meu si de care sunt tare mandra: am reusit sa imi fac un manunchi de prieteni. Putini da' buni..
• familia e pe primul loc
• nu ma subevaluez. Stiu ca sunt buna.. stiu ca mai am de lucru.. dar asta nu inseamna ca ma vand ieftin.
• oricate sfaturi as da, descopar ca dragostea asta e tare complicata, dar tare imi place sa o explorez in fiecare zi:D si e bine.. e tare bine..
• Nu uit sa fiu copil... si acum m-as juca cu papusile.. fotbal cu baietii.. Monopoly..:D
• Nu ma las de dansuri.
• In general, nu ma las. Poate ca sunt invechita, poate ca nu sunt trendy dar nici nu vreau sa ma schimb.. Vreau sa fiu eu.. nu sa fiu ca ceilalti... Mi s-a spus deja ca nu o sa reusesc cu principiile mele.. si totusi, here I am:D 

De aici, numai zambete :)

• 
  

Tu ai acel ceva...

Da, tu! Cel care imi citesti blogul, fie ca ai vazut linkul la statusul de mess, fie pe facebook, fie ai dat  un google cautand vreo solutie miraculoasa la nu stiu ce problema. De unde stiu eu ca tu ai acel ceva? Ei bine, pur si simplu stiu. Crede-ma pe cuvant!

Eram prin anul 2 la ASE si mergeam cu o prietena extrem de buna de-a mea la xeroxul meu preferat. Da, am asa ceva. Acolo lucrau 3 tipi:D Acum sper ca intelegeti: de fiecare data cand mergeam pe acolo ne luam cu glumele si  flirtul. Evident mie imi placea de un tip, inalt, slab, cu ochii verzi si zambet frumos. S-a insurat pana la urma. Nimic tragic. Prietena mea imi spune la un moment dat: Pui, nu se uita niste tipi asa draguti la noi! M-am enervat, in sinea mea: Adica de ce nu? Am ciuma?!

Am vazut la viata mea mult prea multe replici, in ultimii doi ani mai mult de la baieti: Nu se uita la unul ca mine! De asemenea, cu ceva vreme in urma cand am fost si eu indragostita, aceeasi prietena mi-a zis: Pui, nu se uita el la o fata ca tine..el e genul care se uita dupa fete de playboy cu neuroni 0. Iete na, ca nu a fost asa!

Tocmai de aceea pot sa spun, dupa ceva ani de incercari sentimentale, ca fiecare dintre noi are acel ceva. Distractia e ca exista mai multe tipuri de "acel ceva". Niciodata nu ar trebui sa ne desconsideram si sa ne pierdem increderea in noi. Fiecare e unic. Stiu ca e un cliseu. Stiu ca vorbesc de lucruri din cartile vechi. Dar eu chiar cred in ele. Mi-a placut de persoane care pentru ceilalti nu erau deloc interesante dar pe care eu le-am descoperit a fi pur si simplu fascinante. Mi-a placut de persoane care erau descondiderate de ceilalti dar eu am vazut ceva care mi-a placut. E greu in zilele noastre sa mai depui ceva efort pentru a trece dincolo de aparente. Deseori ne multumim cu ambalajul, il punem in raftul de rigoare si trecem mai departe.

Exista un lucru care ne face speciali. Mai intai trebuie sa il descoperim noi, poate cu ajutorul celorlalti, poate singurei. Observ in general o acuta lipsa de incredere in fortele proprii. Been there, done that! Cel mai grav e cand ne pierdem acel ceva si de obicei tragedia asta se intampla dupa o deceptie in dragoste. As vrea sa spun, si uneori trebuie sa recunosc ca ma gandesc la asta, ca e nedrept sa furi cuiva acel ceva, ca e nedrept sa lovesti si apoi sa treci mai departe ca un inconstient, ca e nedrept sa nu te uiti in urma si sa vezi ca dupa tine ai lasat totul ravasit, ca e nedrept sa rapesti zambetul unei persoane. Dar cred ca uneori acest lucru se poate intampla si fara voia ta, dragostea se poate furisa chiar si in momentele de ratiune perfecta. Pana la urma, suntem oameni, nu roboti. Cred ca, la randul meu, am rapit si eu zambetul cuiva, asa ca lucrurile se echilibreaza intr-un fel. Dar nu am facut-o intentionat si macar nu am fost o inconstienta sa trec ca nesimtita mai departe. 

Nu vreau sa va bat prea mult la cap. Singurul lucru pe care voiam sa vi-l transmit este urmatorul: ai acel ceva. Nu il lasa sa sa piarda! Asta te separa de ceilalti. Altfel, am fi toti o apa si un pamant.

De aici,

Numai zambete

Imi plac baietii, imi plac si fetele...si lista poate...

Nu, nu poate continua. :)) Ma limitez la fete si baieti. Damn, am impresia ca ar putea fi unii care sa ma ia in serios. Oficial, dar si neoficial, imi plac baietii. Baietii destepti. Neaparat! De ce? Dupa ani de incercari de explicare a comportamentului meu obsesiv de orientare catre baieti cu neuroni, am nimerit explicatia pe blogul Laurei Andresan: creierul e cel mai important organ sexual. Now me got it! Dar nu despre asta voiam sa vorbesc. Dupa blogul cu EBA am primit un comentariu de la un domn pe care nu il cunosc cu urmatorul mesaj:  Sprijină acum campania ANTI-GAY FEST! http://agolan.info/anti-gay-fest/ Sunt convins că şi tu vei fi deacord cu materialele de acolo!

In primul rand, a fi de acord, se scrie separat. Nu m-a suparat mesajul, pana la urma am primit si mesaje jignitoare pe blog pe care le-am lasat, nu le-am taiat. Si consider ca fiecare poate sa aiba orice parere vrea, despre orice subiect. M-a intrigat o singura chestie: de unde si pana unde se presupune ca eu as fi de acord cu niste chestii anti-gay?!!!

Imi pare sincer rau daca am lasat aceasta impresie. Fiecare e liber sa faca ce vrea in intimitate, cu cine vrea, de cate ori vrea si mai ales cum vrea! Gata, nu mai salivati! :D Nu sunt de acord sa judec pe cineva dupa  lucrurile pe care le face in intimitate, fiecare are limitele lui. Consider a fi incuiate fetele care cred ca sexul e  ceva murdar, un pacat, un moft al barbatului care e un animal, asa cum consider a fi nesimtire a cere unei fete sa iti presteze un oral la cateva zile dupa ce te-a cunoscut in cazul in care nu vrea sa faca sex. Bine.. stiu ca fetele presteaza oricum, sexul oral e ceva obisnuit, ca si cum m-as duce acum sa imi cumpar eu o sticla de cola. Dar deja intram aici in alte subiecte.

Sunt de acord (separat, da?:P) ca multe lucruri in privinta sexului au fost duse poate prea departe. Repet, in intimitate faci ce vrei, cum vrei. Daca  faci tot ce iti trece prin cap cu absolut toata lumea, atunci nu mai e ok din punctul meu de vedere. Am vazut fete care se sarutau la petreceri, nu pentru ca ar fi fost bi, lesbi, sau vai de mine in nu stiu ce dileme in privinta preferintelor, ci doar pentru ca e cool si baietii salivau acolo non stop. Asa erau mai dorite. Am auzit la numeroase vedete ca sunt bi si a doua zi nu stiu cate albume li s-au vandut. 

Esti gay? Foarte bine:) Inteleg de ce femeile uneori sunt insuportabile. Esti lesbi? Foarte bine. Inteleg de ce uneori te gandesti ce naibii o fi in capul barbatilor. Nu am nimic cu homosexualii, cred ca printr-o postare declaram eu ca as vrea un prieten homosexual- dorinta mai veche de a mea:) Esti lesbi? So what?! Nu o sa ma ascund sub pat de frica, ba din contra m-as simti flatata daca o lesbiana s-ar da la mine:D 

Nu mai suntem de mult in epoca in care negrii erau sclavi, femeile erau la cratita si nu aveau drept de vot, Inchizitia vana vrajitoare, etc. Suntem in aparenta o societate libera, in esenta discriminarea inca exista! Dar nu aici:P

Numai zambete,

P.

PS:

M-am pupat cu vreo 2-3 fete la viata mea, din greseala. Never ever nu am simtit ceva, sentimentul de interzis nu a declansat niciun fior. Cu baietii in schimb, chiar si din greseala.. sau nu....:))

De ce iubesc eu femeile- part II

Neatza guys,

Ia sa imi arog eu dreptul pentru aceasta exprimare ca oricum a venit din sclipirea neuronilor mei si vad ca deja devine un trend :D As putea continua cu inca 7000 de motive pentru care iubesc femeile dar am ales un articol pe care un bun amic de-al meu (Geo, nebunule:P) mi l-a trimis.

Sper sa invatati ceva din el. 

Filozofia mea se rezuma la urmatoarele: femeia a uitat sa fie femeie, a inteles feminismul pe dos, l-a dus la extrem, a devenit fie o curva proasta de care se folosesc toti barbatii pentru o partida amarata de 5 minute iar ea se intreaba de ce nu o ia niciunul in casatorie, fie o curva desteapta care stie cui sa se vanda. Daca nu ajungi curva, atunci mergi pe ideea de cariera, ca deh, esti la fel de buna ca un barbat, planifici fiecare pas si totusi pe parcurs iti dai seama ca socoteala din targ nu se potriveste cu cea de acasa. Oare nu ar fi cazul sa ne oprim o clipa si sa reevaluam pozitia femeii in societate? Pentru ca, si aici ma scuzati, ne-am facut-o cu mana noastra! Si ca de obicei, nu generalizez, ca sunt si exceptii dar privind din elicopter cam asa stau lucrurile. Enjoy!

Mircea Dinescu
>
> Femei de cariera
>
Odata, la serviciu, am dat de o colega nervoasa la toaleta. Iesise din cabina, isi netezea fusta si bombanea: "Stii bancu' ala cu Itic?". N-am stiut daca vorbeste cu mine, asa ca am mormait incert, in asa fel incit, la o adica, sa reiasa ca eu de fapt cintam. A continuat si m-a scapat astfel de propria-mi mutra buimaca: "Cica se ruga Itic toata ziua la Dumnezeu: da, Doamne, sa cistig la loterie! Ajuta-ma, Doamne, sa cistig la loterie, hai, Doamne, zau, de ce nu ma ajuti si pe mine sa cistig la loterie?! La un moment dat, Dumnezeu, agasat de atita vaicareala, se repede la el: ma, Itic, pe cuvint ca te-am auzit si m-am straduit din rasputeri, dar te rog frumos, ajuta-ma si tu putin: joaca la loterie!".

Am hahait cu ea un pic, dar asteptam legatura dintre banc si motivul reuniunii noastre private. A continuat: "Asa si eu, draga: tocmai am facut acum un test de sarcina care, normal, mi-a iesit negativ. Am plins ca proasta, cu fundul pe colac, fiindca ma screm de vreo patru ani sa ramin gravida si degeaba! Dupa aia insa, brusc, mi-a bubuit mintea ca de
la ciclul trecut n-am mai facut sex, de fapt! Ca eu cu barbata-miu nu ne intilnim decit 8 minute pe zi, dimineata. Si, desi el n-are nevoie decit de patru minute pentru un act sexual, eu tocmai atunci nu pot, fiindca imi fac parul cu drotul, pantofii cu crema si botul cu ruj."

Verifica-ti agenda, am putea sa ne vedem azi la 1.45 sa luam lunch-ul si sa facem un copil?

Ma uitam la ea cu ceva ce fusese pina de curind admiratie, dar deja nu mai eram sigura: femeie de cariera, obsedata de promovare, leafa, autoritate si performanta. Vorbea jumate-n engleza, jumate-n romana, cum se poarta acum, era toata numai taioare, promousan, targhet, auaernes, marchet, pablic-rileisans, plening, risarci, fidbac. Dama spirt, cu parul prins ca madam Ecaterina Andronescu-Abramburica, era deci colega-cea-fara-de-cusur, carierista care se temea doar de bomba atomica si de barbatii care cred ca femeile sint inferioare.

Avea un sot manager, care-si facea al doilea doctorat si chelise prematur din cauza studiului napraznic si ambitiei de a fi sef. Aveau bani, lucrau in multinationale, umblau numai cu nara pe sus, trosnea mindria-n ei. Dar n-aveau copii… Asta lipsea din tabloul perfect.

Cind au implinit 30 de ani au facut consiliu de familie, cu parinti si cu socri cu tot, si au decis sa aiba un baiat si o fata, neaparat in ordinea asta. Cind au implinit 34, s-ar fi bucurat sa aiba si-un pechinez, numai ca progamul lor de lucru era deja un pact cu diavolul. Ea se scula la 7 si pleca la 7.42 cu Renault-ul, el se scula la 7.34 si
pleca la 8.02, cu Volkswagen-ul. Seara, ea venea la 9.10, comanda pizza, ii lasa si lui o felie rece, se culca, la 10.45 venea si el, minca uscatura. Apoi se strecura in pat linga ea, dar n-o trezea niciodata pentru sex, fiindca el trisa, seara nu facea dus, nu mai avea timp. Facea doar dimineata.

Ea vazuse-n filme cum femeile de cariera isi faceau test de sarcina la WC-ul firmei, deoarece acasa nu mai aveau timp. Ceea ce uita ea de fiecare data era ca numai din ovulul ei nu se putea isca nici un fat, mai trebuia si ceva de le el, parca. Dar el avea de invatat ca s-ajunga docent, ea avea de ajuns cea mai sefa si de cistigat bani. Copiii nu apareau, iar cuscrii faceau deja consilii numai intre ei, hotarau ceva, insa rezolutia raminea nerostita, telefonul tinerilor suna degeaba, iar la celulare nu raspundeau, erau in miting.

Pe ea, ovulatia o prindea numai in brainstormingul pentru campania de relansare a brandului. Iar el tot nu stia ce e aceea ovulatie, desi pe vremuri, cind erau studenti si obisnuiau sa mai si traiasca, ea ii desenase doua ovare si niste puncte pe care le inghesuiau alte puncte, cu coada.

Femeile s-au opintit citeva secole sa ajunga egale cu barbatii, iar acum nu mai stiu cum sa scape de acest groaznic privilegiu. Muncim ca niste timpite, ii multumim patronului ca ne da sansa extraordinara de a lucra si-n weekend, ca sa ne afirmam si sa ne tinem de deadline. Sefii pleaca de vineri la prinz si-i mai vezi luni dupa-masa, cind se deseapta din mahmureli de cinci stele.

Timp in care ai deosebita onoare de a le tine locul, ca de-aia ai dat atit din coate si-ai facut ulcer de cind maninci numai kebab in chifla, la serviciu, ca sa ajungi femeie de nadejde. Firma te-a rasplatit cu doua dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tau personal.

Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook si Power Point, cosmarul ti-e impicatit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie "urgent", "campanie", "scheme", "rapoarte". In somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de patratici si te trezesti tipind. Nu pentru ca te innebunesc folderele, ci pentru ca e deja 7.30 si la 8 trebuie sa fii la firma
si-ai dormit strimb si-ti sta bretonul ca o bidinea.

Scuza-ma, te las putin pe fir, ca ma cere unul de nevasta...

Munca e buna numai cind ti-aduce un franc cinstit in buzunar si, mai ales, iti da si ragazul sa-l cheltuiesti. Sistemul suedez prevede ca trebuie sa ametesti muncind cinci zile pe saptamina si sa ametesti in bar doua zile pe saptamina. Asta e raportul minim rezonabil.

Carierismul e plasmuirea bolnava a unor filme imbecile de la Hollywood, care insinueaza ca o femeie poate face orice, daca vrea ea: ajunge imediat director executiv, naste trei pui vii pe care ii hraneste cu lapte praf, sotul o iubeste lesinant, desi o vede cam sase ore pe saptamina (sau poate tocmai de-aia), iar el, desi e neurochirurg sef la Memorial Hospital, nu e stresat deloc, face mincare la copii, spala vase si-o asteapta pe ea cu masina la firma, seara. Pardon, noaptea. Nu se stie cind opereaza el pe creier si mai face si lectii cu aia micii, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri si de convins opt clienti sa investeasca.

Femeile care au vazut-o pe Diane Keaton in "Baby Boom" se lasa drogate de gindul inept al unui perpetuum mobile. Au senzatia ca se poate orice. Ca sotul, copilul, ciobanescul german si siameza asteapta oricit, ei latra la unison cu mindrie ca au o directoare in familie.

Cind ambii soti muncesc deopotriva, ajungi sa le intelegi masochismul, pina la urma. Pericolul dospeste abia cind femeia de cariera are acasa un inginer care scapa la 4.00 de la uzina, apoi vrea mincare cu sos, maiouri cit de cit curate si putin sex. Muncind ca o disperata ca sa nu cumva sa fie promovata alta in locul ei, la o adica, femeia se inscrie deja la divortul part-time si faciliteaza hirjoana extraconjugala a barbatului constrins de hormoni.

Cind constati ca fetita ta ii spune "mama" soacra-tii (care nici nu te-a vrut de nora, fiindca nu pareai gospodina si uite ca stia ea ce stia) si biziie ca pe bona o iubeste cel mai mult de pe lume, e cam tirziu sa-ti dai demisia. Copilul nu intelege ca tu crapi muncind ca sa aiba el garsoniera-n Bucuresti cind termina liceul (daca l-o termina, ca tu n-ai timp sa-i verifici lectiile). Copilul vrea sa stai linga el, calda, pufoasa, atenta, sa simta dragostea ca pe o perna de plus. Dar tu, care-ai raspuns la celular si-n clipa cind te cerea ala de nevasta, si i-ai spus lui "da", acoperind o secunda telefonul cu palma, apoi te-ai scuzat din gene si ai continuat sa vorbesti cu seful de sectie la
telefon, nu prea intelegi cum vine chestia asta cu renuntatul la cariera de dragul familiei.

Mircea, fa-te ca traiesti!

Apropo, cind ti-ai inchis ultima data telefonul, ca sa vezi un film fara sa te deranjeze nimeni? Nu e cazul, ca pe vremea cind ai vazut tu ultimul film inca nu se inventasera telefoanele cu On si Off, erau numai fixe cu roata si fir cirliontat. Vasazica: ultimul film vazut a fost un documentar despre bursa din Tokyo, ultima carte citita a fost "Notiuni de introducere in cibernetica", ultima iesire in natura a fost pe ierbuta de la Romexpo, cind ti-a venit delegatia din Danemarca, ultima data cind ai gasit alimentara deschisa in drum spre casa inca se gasea nechezol, la taclale cu prietenele stai numai prin mesaje pe robot si odata i-ai facut uneia o confesiune prin fax, inca ii cumperi copilului haine cu doua masuri mai mici, fiindca atit purta cind te-ai angajat, ultima data cind ai fi vrut sa faci sex aveai ciclu, iar ultima data cind ai facut sex te-ai inhibat, fiindca uitasesi sa-i spui ceva contabilei.

Nu i-ai mai spus barbatului din viata ta "te iubesc" de-o vesnicie, nici n-ai avea cum, ar suna ca dracu', ar trebui sa i-o suieri in timp ce-ti tai pielita de la unghii, imediat dupa ce-l ameninti sa nu cumva sa uite sa-ti cumpere tampoane cu aripioare si adeziv, ca-ti vine sigur diseara sau miine.

Am chiulit si-am sa chiulesc cu voluptate de la munca, intotdeauna. Chiuleste si tu, salveaza-ti viata, femeie! Atit cit se poate. Ia bunul simt, in doze homeopatice. Sa stii numai tu.

Cele mai frumoase petice de viata le-am capatat fugind de raspundere. Cea mai buna bere pe care am baut-o in viata mea n-a fost la Praga, ca lumea buna, ci in Herastrau, cind o taiasem de la sedinta de redactie, lasind vorba ca mi s-a spart teava de calorifer si m-au chemat vecinii sa string apa.

Mi-a ramas in cap (si mie, ca atitor altora) gafa de la TVR, de la Revolutie, cind habar n-aveau ca intrasera deja in direct, si cineva i-a zis lui Dinescu: "Mircea, fa-te ca lucrezi!". Si Mircea a ascultat. Si a ajuns departe. Pina cind vom pricepe omeneste tilcul acestui indemn vital, vom continua sa ne prefacem ca traim.

De aici, numai zambete :)

De ce iubesc eu femeile?

Chiar, de ce? Adica am innebunit? Eu sa iubesc femeile? Nuuu, ca ma iubeste ele destul pe mine!

Aceasta postare este rezultatul unor experiente profunde prin care am trecut in toti cei 25 de ani ai mei neimpliniti. Toate frustrarile mele sunt adunate aici si, contrar aparentelor, in ultima vreme nu am mai avut niciun contact nesatisfacator cu vreo reprezentanta a sexului slab/frumos, dar tocmai pentru ca sunt atat de vesela, imi permit acum sa creez

Lista a la smileydreamer: N MOTIVE PENTRU CARE EU IUBESC FEMEILE

1. Femeile sunt foarte bune prietene.

Intr-un cerc de 3 prietene, intotdeauna vor exista combinatii in functie de cea care lipseste si care sigur a comis o greseala fatala fata de una din prietenele ei dragi. Traiasca barfa si intepatul pe la spate ca prin fata e deja clasic!

Prietenia e pusa pe pauza in momentul in care apare in incapere o bunaciune de barbat. Din acel moment, nu exista reguli. Cele doua sunt dusmani de moarte, prada o reprezinta El. Pana la urma, se stia ca eu sunt mai buna, mai frumoasa si mai desteapta decat prietena mea, asa ca eu il merit si ea ar trebui sa imi multumeasca pentru prietenia ce i-o port.

Femeia prietena te va iubi pe tine femeie prietena atata timp cat o vei asculta. Problemele ei sunt grave, doar si-a rupt o unghie. Daca tu ti-ai rupt piciorul, problema ta nu va fi niciodata la fel de importanta. Pana la urma, tu nu poti sa mergi, dar ei i-a fost stricata manichiura: cine stie cand unghiile ei vor mai fi atat de lungi?

2. Feministele rule! 

Am crescut intr-o familie cu o mama traznita si un tata clasic, cu parerea invechita ca femeia trebuie sa stea la cratita, ca invatatul e important dupa ce ai pus fasolea pe foc, si ca barbatul poate face anumite lucruri si femeia nu, pentru ca asa e scris. Inca mai caut cartea unde sunt scrise asemenea aberatii! Am avut asa zisa mea perioada de feminism cand sustineam ca in veci nu o sa gatesc pentru un barbat, ca nu o sa fac curat pentru el si ca barbatii e toti niste porci. Intre timp, am pretentia ca m-am mai maturizat si am ajuns la concluzia ca, pana la urma, putem pune impreuna fasolea pe foc si dupa aia ne ocupam de curatenia din dormitor:D 

In schimb, nu putine sunt exemplarele care au dus feminismul la extrem. Ele nu o sa gateasca in veci, doar nu o sa ii slujeasca pe barbati, nu o sa spele o farfurie, doar nu o sa ii slujeasca pe barbati, nu o sa spele un chilot, doar nu o sa ii slujeasca pe barbati! Tocmai de aceea, nu stiu sa fiarba un ou, mananca in vase de plastic, si la capitolul lenjerie intima nu ma bag.

Barbatii sunt toti niste nesimtiti, niste porci. niste alea alea, nu merita nimic, las ca pot trai ele si fara barbati. Mai are rost sa spun ca la fel de usor putem generaliza: femeile sunt niste curve, niste proaste, bune numai pentru sex?:D  Nu mai e bine, nu?:)

3. Nu inteleg de ce ne trateaza ca pe niste obiecte sexuale.

Ooooooooooh, really? Dar oare ce o fi cu fusta aia cat trei degetele, topul ala (fasia de panza care iti acopera sanii, teoretic)? Stiu, esti prea imbracata.. My bad.. sorry. Te intrebi de ce te fluiera muncitorii care stau in pauza de pranz la un salam si o bere? Nesimtitii naibii.. oare cum si-au permis?! O doamna asa ca tine!

4. Nu inteleg de ce nu ma mai suna. Chiar credeam ca vrea o relatie serioasa! :((

Da, saracutza de tine. Aseara in club, dupa a treia votca, pentru tine, si aceeasi bere pentru el, s-a uitat in ochii tai caprui/verzi/albastri si ti-a zis: M-am saturat de sex si fete usoare. Vreau o relatie serioasa. Simt nevoia de afectiune. Iar tu, cuprinsa de aburii iubirii (sau erau de alcool), te-ai lasat purtata spre masina lui ( un audi sau un mertan, ma scuzi, nu ma pricep la masini:P).. si l-ai dus la tine. Doar e baiat serios. Nu prea mai tii minte daca a fost bine dar de dimineata te-ai trezit singura iar el nu a sunat. Oare de ce?

Oare de ce barbatii zic ca toate suntem curve, de ce se uita ciudat cand nu te culci cu ei dupa 2 zile? Chiar ca nu ii inteleg. Nesimtitii. 

5. Al meu e director financiar.

Da, draga mea si al meu lucreaza la REBU. Siiiiii? Are un IQ care depaseste viteza maxima a masinii iubitului tau:D Buni rau de tot astia de la REBU. Al meu ma duce in vacanta in Honolulu, al meu castiga 3000 euro pe luna, al meu munceste foarte mult, al meu va fi promovat, al meu mi-a cumparat un inel de aur alb, al meu pleaca la new york cu afaceri. Bine, dar tu, tu ce faci? 

6. Imi place sa fiu frumoasa.

Si mie. Si stii cand consider eu ca arat super bine? Cand ies dupa un dus fierbinte. Fara machiaj, pielea uda, pregatita pentru un rasfat cu o lotiune de corp, parul carliontat iar eu umblu goala prin casa. Oh, yes, perfect! 

Imi cer scuze, am gresit- frumoase suntem atunci cand am reusit sa ne pictam bine- anticearcan - femeile nu sunt niciodata obosite, corector pentru piscatura aia de tantar, si cosul ala mic, si pata aia mica. Apoi fondul de ten pentru o nuanta putin bronzata, neaparat diferita de restul corpului, pudra pentru un ten mat (nu ca ar sti barbatii ce e aia, dar ce stiu ei:P, micutii nestiutori), blush (=fard de obraz), pentru ceva sanatate, bine mai multa, ca deh, trebuie sa fim rosii ca fundul de maimuta. Ochii trebuie sa fie foaaaaaaaaaarte bine conturati si colorati. Buzele, ooooo, buzele. Cat mai evidentiate, cand o sa te sarute, sa simta gustul de chimicale din ruj, doar nu ai dat atatia bani degeaba. Si daca in club o sa inceapa sa curga toate, nu-i nimic, si marii pictori mai gresesc, superbitate mica care esti (cacofoniile sunt la moda:P)

7. Ce n-a dat natura, imi cumpar eu.

E vina mea ca bunica a avut sani frumosi si destul de mari dar cand a venit randul mamei s-a stricat traditia? Ce ti-e si cu genetica asta:P Dar al meu ma va sponsoriza cu 300o euro si imi pun niste silicoane din alea. Am aflat ca, daca am niste role acasa si vin cu siliconul de la ele, primesc reducere 200 euro! Ziceti si voi, de nu e asta afacerea secolului! M-am gandit si sa imi maresc putin boticul, ca sa fiu mai sexi, sa imi vopsesc sprancenele ca nu se vad foarte bine, sa imi pun niste extensii ca nu am rabdare pana imi creste parul, sa imi pun niste unghii false de juma de metru ca doar nu am vase de spalat. Stiu! Ma duc sa imi fac si o liposuctie. Bune aripioarele alea de la KFC!

Si sa vezi ce sexi o sa fiu :D:D Si Marlyn Monroe daca s-ar trezi din mormant ar fi mai sexi decat tine! Pentru ca aia a fost o femeie! Tu esti.. doar o papusa Barbie din plastic!

Lista poate continua.. si mai am de zis. Dar, pana data viitoare...

De aici numai zambete!

Barbatii sunt mai destepti decat femeile

Stiti ce e grav? Ca m-am apucat sa imi mai citesc blogul aseara.. si mi-a placut:)) Era o vreme cand scriam..ce vremuri:P The good old days:) Anyways, in urma cu ceva vreme, la o discutie filozofico-amoroaso-plangacioasa, s-a ajuns la urmatoarea concluzie: barbatii sunt mult mai destepti decat femeile. Rog barbatii sa nu se umfle.. in pene si femeile sa nu ma blesteme. Mai e ceva de spus.

Sa luam o poveste: el si ea se iubesc. Merge totul bine. Intervine ceva. Se despart. Ce urmeaza dupa?

Barbatul: e trist (stiu ca nu o sa recunoasca dar nu toti sunt niste nesimtiti notorii cum ne place noua femeilor sa pretindem), o perioada isi baga frumos nasul in munca, isi vede de viata lui, nu vrea sa auda de femei. Nu o sa il vezi niciodata ca se plange: vai sunt singur, nu am o femeie pe care sa o tin in brate. In cel mai rau caz il auzi spunand ca nu are cui sa i-o traga (scuzati exprimarea),  desi eu sunt de parere ca femei disponibile pentru sex gasesti oricand. Foarte greu barbatul va fi convins ca merita sa investeasca incredere intr-o noua relatie serioasa iar cea care va reusi sa il vindece va avea mult de munca.  Dar in aceasta perioada, barbatul o sa isi vada de treburile lui, ba chiar o sa se ambitioneze si o sa fie si mai bun la ceea ce face.

(am mai recomandat melodia asta dar versurile se potrivesc de minune :P)

Femeia: din clipa in care lucrurile s-au sfarsit, va incepe un lung proces de tanguire. Isi va petrece ore plangand, gandindu-se la tot ce a fost, isi va aminti primul sarut, prima noapte impreuna, celelalte 365 de nopti petrecute impreuna, isi va aminti zambetul lui, isi va aminti cum a fost cand i-a cunoscut prietenii. O sa se uite pe aceleasi poze non-stop, va reciti mesajele si mailurile de la el. Va analiza fiecare cuvant spus, se va gandi unde a gresit, cu ce putea schimba lucrurile, isi va imagina cum ar fi daca s-ar impaca. Nu o sa vrea sa auda de nimeni si de nimic o perioada. Se numeste perioada de plangere, nu? Pana la urma tocmai a iesit dintr-o relatie serioasa. Are nevoie de ceva timp sa se refaca. La munca poate sa o ia mai usor, celelalte proiecte mai pot astepta pentru ca ea trebuie sa isi linga ranile si sa se vindece. Cat dureaza vindecarea? la nesfarsit, pana cand se simte cineva sa ii traga vreo 2 palme femeii (atentie, nu incurajez violenta:P) si ii arata stadiul in care a ajuns. Poate atunci se va trezi si va fi gata de o noua relatie. Singura problema e ca, in acest punct, dincolo de reparatiile sentimentale, femeia trebuie sa ia cioburile si sa refaca tot. Din simplul motiv, ca, dupa ce a ramas fara EL, ea le-a lasat pe toate balta.

Barbatii, oricat m-ar enerva pe mine sa recunosc, la capitolul asta sunt mai puternici. Nu le lasa pe toate balta, doar viata sentimentala pe care o inlocuiesc cu un sir de partide :P Pentru ca, in subconstientul nostru, al femeilor, pe primul loc, in general, este sa ne gasim un tip cu care sa avem o relatie serioasa. Obiectivul nostru asta e: de cate ori la munca nu a venit un coleg nou si l-am luat la analizat sa vedem nu daca am face sex cu el ( la asta presupun eu ca se gandesc barbatii), ci daca ar fi un potential prieten? De cate ori nu am fost la o petrecere si imediat ne-am gandit la vreun tip pe care l-am putea agata pentru a ne face rost de un prieten? Si enumerarea ar putea continua.

Nu vreau sa generalizez. Stiu ca sunt femei care imediat se vindeca trecand la urmatorul, se ambitioneaza si nu le lasa pe toate balta. Nu pot sa spun ca ceea ce am scris eu e valabil pentru toata lumea si in absolut toate cazurile. Dar.. nici prea departe de adevar nu prea sunt.

Asta e un capitol la care avem de invatat, noi, the ladies. Uneori e nevoie si de putina nesimtire. Nu prea multa, ca strica. Nu am sa spun ca nu merita sa le lasi pe toate balta pentru un barbat, ca merita. Dar daca nu merg lucrurile cum speram noi, are rost sa renuntam la noi? Pentru ca, din povestea asta, noi suntem alea fraiere si e pacat de noi. De data asta, felicitari partiale barbatilor! 

10 ani...:)

Aseara am adormit la 2 si am dormit ca naibii. Mi se cam intampla de cateva zile, aproape o saptamana :) Dar macar o parte din timpul petrecut cu ochii in tavan l-am folosit in mod util: ce scriu eu maine pe blog? Voiam de saptamana trecuta sa postez o discutie de pe mess cu un tip care m-a calcat pe nervi. Dar pana la urma pot sa spun doar ca a incercat si el si din discutiile ulterioare a reusit sa imi atraga atentia intr-un mod dragut: e un incapatanat pasionat de jocuri de replici, pacat ca sunt eu prea obosita pentru ele. Tot nu stiu de unde are idul meu, nu ca ar fi atat de greu sa il ia cineva de pe forumul scolii de dans sau sa il ghiceasca, doooh, doar blogul e thesmileydreamer. Oare care o fi idul? Si nici de-a naibii nu il scot de pe net! Asa mai agat si eu baieti, mai rad, mai agat si fete, mai discut de dansuri..:)

Anyways, cel mai important eveniment de saptamana asta va avea loc duminica, ora 15.00 la scoala mea generala. Fosta, ca teoretic am terminat si facultatea:P Respectiv anul acesta se fac 10 anisori de cand am terminat generala si o colega inspirata s-a gandit cu mic, cu mare sa ne adune. Am auzit ca vine si Robert, Robert care era la un moment dat Don Juanul clasei si evident tipul de care mi-a placut mie intr-a 8-a. De fapt, intr-a 8-a mi-a placut de 2 tipi:)) Haideti sa o luam cu inceputul.

Clasa a 5-a si a 6-a, iubirea vietii mele de atunci Lungu Ionut Alexandru (clar ca acum ma gandesc la prostii:))) , evident pe atunci mi se parea a fi un super dragut. Saten, ochi albastri si acum am imaginea lui foarte clara in mintea mea, asa cum il vedeam eu. Mai am o imagine cu el, cea din fotografiile din generala peste care m-am uitat in liceu. Am murit de ras: Alexandru purta  niste ochelari mari si era un copil la fel ca si mine si totusi tot dragut mi s-a parut.  Clar, Alexandru era foarte bun la matematica, era apreciat de proful meu, un geniu in ale matematicii, si Alexandru era ca si mine, un TOCILAR. Hei, aveti ceva impotriva? Era un timid si de la el am invatat privirile furise si cat de importante sunt intr-o relatie :))) Doi ani m-a tinut iubirea asta. In clasa a 7a am involuat.

Atunci m-am "indragostit" de Gabi, un tip mai smecheras asa. Nici nu imi pasa de el pana la ziua unei prietene bune de atunci- Mihaela. A fost prima oara cand m-a observat cavalerul meu negru. Si iar as fi trecut pe langa el daca mama care ma ducea atunci la ziua colegei nu mi-ar fi dat un ghiont si nu mi-ar fi zis: ce priviri ti-a aruncat Gabi! Evident eu trecusem ca o mica indiferenta pe langa el si nici macar nu am facut-o intentionat! Offff deci pentru iubirea asta tre sa dau vina pe mama.. daca nu imi zicea ea, eu nici nu aveam treaba cu el:) 

In clasa a 7-a am aflat de ce fetele se duc tot timpul la toaleta in fiecare pauza. Noi eram la etajul 2, toaleta la etajul 1, tot acolo unde erau cei din clasa a 8-a. Cate ture nu am tras eu pana la toaleta, cate zambete pe furis. Si partea marfa e ca si acum imi amintesc cum intr-o pauza am trecut pe langa el, evident patrunzandu-l cu o privire profunda, el a vrut sa ma ia de umeri si colegele mele l-au dat la o parte, zicand: Lasa-ne prietena in pace! Cata bataie imi venea sa le dau! Offffff.. cine stie cum s-ar fi schimbat viata mea:))))))

Clasa a 8-a apartine lui Robert, teoretic don juanul clasei. Practic era doar un tip care stia cum sa se fofileze pe langa o fata. Ce expresie mi-am ales si eu! Stia cum sa faca fetele sa se simta bine. Tocmai de aceea toate zambeau cand venea sa le ia in brate, mai ziceau cate un "nu" la inceput.. dar dupa aia abia asteptau sa se stinga lumina la orele de seara si sa fie o mica "orgie" inainte de venirea profei. Evident, eu am fost cea care spunea  mereu "NU". Mi-amintesc si acum o faza: Anca -o tipa desteptuta dar cam cu nasul pe sus, nu prea frumusica, statea in bratele lui Robert in pauza. Robert vine la mine. Eu il refuz. Replica spusa de Anca mi-a marcat intreaga existenta: Lasa-l sa te iubeasca si pe tine! :))) Indignata, din usa clasei i-am tras o privire sugestiva si am zis clar si raspicat ca nu am nevoie de iubirea lui.:))  Ce-i al meu e pus deoparte si niciodata nu accept sa fiu pe locul 2.  asta am gandit, ca de zis am zis doar ca nu ma intereseaza iubirea lui:P 

Am fost o tocilara notorie in generala si asa am ramas si in liceu. Dar, spre bucuria mea, in liceu nu era ciudat daca invatai. Toti invatau pe rupte dar pe de alta parte erau si copii de bani gata. Dar liceul va fi in alta postare. In clasa a 8a deja ma ingrijoram, eram prea cuminte, aproape toate fetele aveau deja prieten, eu nu. Si stati linistiti, primul prieten a venit mai tarziu, prin clasa a 10-a:) In generala, eram preocupata sa explic ce inseamna de fapt sa fii tocilar si anume sa inveti pe de rost ca papagalul. Mai tarziu abia am apucat sa dovedesc altora ce gandire logica imi formasem (dupa ceva ajutor prin clasa a 8a) si cum puteam sa invat o lectie in maxim 10 min pentru ca aveam un sistem logic de invatare. 

La sfarsitul clasei a 8-a am avut banchet. Atunci i-am dat pe spate. Aveam o rochie draguta, scurta, sandalutze albe cu toc, eram fardata si parul era prins. Eram total opusa fatza de fata simpla, cuminte, care venea mai tot timpul in pantaloni la scoala. Bine, nu am sa mint, am fost si eu prinsa de moda Andre si m-am dus la scoala cu o fusta scurta (pe care o am si acum, dar asta ar insemna ca imi arat fundul chiar asa tuturor:P) si bocancii aia de te inaltau cu 10 centimetri. Oi fi fost eu tocilara, dar ma placea Robert, ce puteam sa fac! Si aveam picioare frumoase de pe atunci!

Asa sa revenim la banchet. Eram buna, da' buna rau de tot! Am intrat in cabinetul de geografie la diriga unde Robert aranja ceva. A intors capul, m-a vazut, se intoarce la treaba, mai intoarce o data capul si intreaba cu cea mai mirata expresie: Petruta?! Am zambit frumos (nestiind pe atunci ce comoara o sa devina zambetul meu:P) si i-am zis: Da, Robert. S-a intamplat ceva? Lol.. tonul de naiva functioneaza :)) asa.. eram toata numai un zambet si el era stupefiat. Si eu, la banchetul ala, am fost tareeeeeeeeeee fericita:))

Abia astept sa imi revad colegii.. sa vad care, cum mai e.. mai ales ca m-am mai intalnit cu cativa..:)  Sa vad in ce bunaciuni s-au transformat... Ooops.. iar am gandit cu voce tare:) am ramas aceeasi tocilara, si sa fiu eu a naibii de nu sunt mandra de asta. Pentru ca sunt o tocilara verrrry hot:)) Nu mai sunt chiar la fel de a dracului dar cu siguranta sunt mai alunecoasa:) Si foarte directa, poate prea directa? Hmmmm...Vine si Robert.. si am curajul ca intr-o gluma, combinata cu 3 zambete a la Petruta, sa ii marturisesc iubirea mea pentru el dintr-a 8a.. si lui Ionut i-am marturisi..si ar mai fi cativa :))

Ca sa nu mai zic ca vineri ma voi pirueta, imi voi etala picioarele, voi misca soldurile pe ritmuri fierbinti la un party Let's Dance. Party timeeeeeeeeeeeeeee!:)  Barfe de la reuniune, saptamana viitoare:P Melodia nu are legatura cu blogul.. ci cu mine.. nu o sa intelegeti.. nu va chinuiti:) Dar notati tenta de vesnic optimism!

Listen,
To the song here in my heart
A melody I've start
But can't complete

Listen, to the sound from deep within
It's only beginning
To find release

Oh,
the time has come
for my dreams to be heard.

Ce nu te ucide, te face mai puternic:)

Ce imi plac mie vorbele astea vechi de cand lumea:) Suna bine, dau bine daca le incadrezi intr-un sfat si sunt atat de vechi incat nimeni nu le contrazice. Dar nici nu mai credem in ele. Pentru ca exista o alta varianta, mai plauzibila decat varianta cu "devenim mai puternici".. De mici am inceput sa scriem sloganuri pentru reclame:)) Dar reclamele deseori mint...

Un sut in fund.. un pas inainte... Doamne, numai metafore! Si ce faci cand sutul ala doare prea tare? Cand nu o iei inainte? Desi fizica cred ca ne va demonstra ca obligatoriu o iei inainte,  tot cu ajutorul fizicii cred ca pot demonstra ca un sut in fund te poate ingenunchea.

Privelistea de acolo de jos nu e una foarte distractiva. Ii vezi pe ceilalti mai sus, ei sunt ok in lumea lor si tu explorezi fundul butoiului cu melancolii (vedeti cate trimiteri la acest substantiv fascinant- fund:)))) . Pana la urma de ce te-ai ridica? De ce ai face un pas inainte? Nu se merita. Si adevarul e ca de multe ori e mai atractiva varianta cu stat pe fundul butoiului, tu, in linistea ta, izolat. Esti singur, dar e bine. E bine pentru ca mai jos de atat nu ai unde sa te duci, mai negru de atat nu poate fi.

Si de ce sa te ridici? Si dupa ce te ridici, sa faci si pasul inainte?! Sa te intorci iar la lupta cand acolo jos pretentiile sunt mult mai scazute si aproape ca nu trebuie sa lupti. Nu e nici o batalie. Nimeni nu vrea sa fie acolo si totusi pare atat de atractiv.  Stiu acum ca minim o persoana din cele care imi citesc blogul stie despre ce vorbesc, intelege si se gandeste: Doamne, ce bine a intuit fata asta!:)

Si daca ceilalti te-au ranit, ce rost are sa te intorci la ceea ce erai? Ce rost are sa lupti in continuare? Lumea asta e rea! Mult prea rea iar eu nu ma identific cu ea!  Si daca ma intorc, de ce sa fiu in continuare ceea ce eram inainte? Ei m-au ranit, eu am fost bun, ei m-au ranit! De ce sa nu lupt cu aceleasi arme? De ce sa nu ranesc la randul meu, sa vada ei cum e! Numai gandul asta iti aduce destula satisfactie. Si da, gandul asta te poate remonta, si da, te vei ridica si vei face acel pas inainte. Dar pe alta cale. Stiu acum ca minim o persoana din cele care imi citesc blogul stie despre ce vorbesc, intelege si se gandeste: Doamne, ce bine a intuit fata asta!:)

Uneori lumea are nevoie de o lectie! Poate chiar de mai multe.  De ce sa nu o ofer eu?  De ce sa nu fiu la fel ca ceilalti? Sa fim toti o apa si-un pamant, sa ne luptam pe acelasi os... 

Cand iei un sut in fund si nu e un pas inainte ci esti ingenuncheat, cand simti ca lovitura e prea puternica si te ucide sufleteste (asta ca sa combin metaforele), exista doua variante: devii mai puternic... sau te inraiesti. E tentant, Doamne, e atat de tentant sa te inraiesti! Asa cum iarna nu e ca vara, e mai usor sa fii rau decat sa fii bun. E atat de usor! E atat de tentant.. e ca si cum m-ai tine flamanda 2 zile si apoi imi pui in fata o friptura. Chiar crezi ca ma voi abtine? :)))

Rautatea e aproape irezistibila.. si intotdeauna reprezinta varianta mai simpla. Pentru cea cu "devii mai puternic" iti trebuie ceva vointa si convingere ca totusi iti place de tine asa cum esti si ca se merita sa ramai in continuare aceeasi persoana. Se merita nu pentru ei.... pentru lume.. dupa cum spunea un fost bun amic- vezi tot pe blog ajungi:) (imi cer scuze pentru exprimare): ma pis pe ei. Daca traiesti pentru parerile celorlalti.. atunci traiesti degeaba. Daca in schimb se merita sa ramai aceeasi persoana pentru tine.. ar fi bine sa nu renunti, oricat de puternice ar fi loviturile! 

Pentru ca varianta cu inrairea nu e mai buna, e mai usoara, nu te va face mai fericit, te va goli sufleteste. Si credeti-ma.. varianta asta nu e prea placuta.. Been there, done that!

PS: Melodia de aici 06 - LADY - RB.mp3 
.. e o super rumba- o melodie care imi merge direct la suflet, nu are legatura cu blogul. De asemenea, pentru prietenii mei ingrijorati, eu sunt ok! Nu am patit nimic:))) Nu trec prin nici o perioada. Ce am scris acum e pur si simplu rezultatul unor experiente anterioare si trebuie sa ii multumesc cuiva care mi-a amintit ca lasitatea nu e o solutie:) Doar am experimentat destule in cei 24 anisori pe care ii posed, de fapt pot sa zic aproape 25.. Si nu, nu ma casatoresc in curand!:)) Dar stati pe aproape: )

Exista prietenie intre un barbat si o femeie?

Nu. Nu va asteptati sa incep direct cu raspunsul? :)) Tzeapa. Mai schimb si  eu tehnicile:)) Cum as putea altfel sa va surprind?

Ar fi fost momente din viata mea in care as fi sustinut sus si tare ca da, exista prietenie intre un baiat si o fata. Dar haideti sa analizam putin. Prietenie= vorbit foarte des, sharuit probleme, iesit din cand in cand la un film, discutat despre relatii si probleme cu baietii/fetele, ajutat in caz de urgenta, vorbit f des ca si cu cea mai buna prietena.

Daca se indeplinesc toate aceste conditii, este clar ca la un moment dat se va intampla urmatorul lucru: unul se indragosteste de celalalt, celelalt nu, sau se placeau deja dar au ignorat acest lucru. Stiti filmele alea lacrimogene (la care ma uit eu) in care ei doi sunt super prieteni, el o sfatuieste tot timpul, o ajuta cand se desparte de altul si intr-un final ii marturiseste dragostea lui? Ea ii spune ca nu il iubeste, si , abia cand il pierde, isi da seama ca simte acelasi lucru?

Vedeti, nici in filme nu exista prietenie intre un barbat si o femeie:)) Prietenie pura, prietenie, apropo, bilaterala. Trebuie sa fiu mai clara. Daca doi oameni se inteleg atat de bine si comunica atat de bine este aproape imposibil ca la un moment dat, constient sau mai putin constient, sa nu se indragosteasca. Ar putea fi amandoi fraieri si da, nici unul sa nu recunoasca. Fraieri, as I said.

In rest, mai exista relatii pe care uneori ne-am amagit caracterizandu-le drept prietenie. Unul din cei doi protagonisti e indragostit de celalalt si il ajuta si e alaturi de el/ea. Oricat de frumoase ar fi aceste relatii de pseudoprietenie, ele nu vor rezista. Din momentul in care iti dai seama ca celalalt e indragostit de tine si tu chiar nu simti nimic, decat amicitie, e cazul sa rupi lucrurile astfel incat el sau ea sa sufere cat mai putin. A continua, prefacandu-te ca nu stii nimic, ar insemna sa ii dai sperante. Celalalt iti ofera totul iar tu nu oferi decat jumatate. Este o prietenie unilaterala si e a naibii de dureroasa cand se termina, dureroasa pentru ambele parti. Unul a pierdut speranta de a fi cu cel de care e indragostit, celalalt a pierdut un prieten f bun.

Am mai intalnit si un alt treilea tip, prietenie bilaterala mascata:)))) O prietenie in care cei doi sunt atrasi unul de celalalt, se inteleg extrem de bine, dar nu sunt capabili de ceva serios.  Asta e prietenia distractiva. Un flirt permanent si ajutor in momentele dificile. Nici asta nu prea tine pentru ca flirtul permanent pana la urma trebuie sa duca la ceva...:)

Dar exista amicitie cu un baiat... si prietenie tot cu un baiat, numai sa fie homosexual. De ani de zile imi doresc asa ceva. Va rog insistent de ziua mea (e in octombrie, aveti timp) sa imi gasiti si mie un prieten homosexual. plsssssssssssssssssssss... sunt foarte amuzanta si putem sta de vorba despre orice.... oriceeeeeeeeeeee..... si daca vrea, poate sa ma critice si la stilul vestimentar:))) 

Dupa cum spunea o buna colega de-a mea de munci, am o gramada de amici, foaaaaarte multi amici..si ma inteleg foarte bine cu toti..:) deci macar la capitolul asta sunt o super specialista :) Si pentru ca nu puteam sa inchei blogul fara un sfat, o metoda buna de a te apropia de cineva este sa ii fii amic/amica.. in timp se formeaza puntea aia de comunicare, lucrurile sunt foarte relaxate si e usor sa deviati.. de la subiect..:D I am a little devil, me know. Melodia nu are nici o legatura cu blogul dar imi place mie fffff mult si nu e nici un apropo la grupul "betivilor" abonati la papanasi:))  Un live suuuper.. da, imi place pink.. si acum imi amintesc de concertul ei din Bucuresti de acum 2 ani.. la care aveam bilet.. si nu m-am dus.. din cauza unei prietenii unilaterale...life's complicated:) 

te admir si te respect...

Weekendurile in care ma odihnesc sunt un prilej destul de bun pentru a medita la nemurirea sufletului. Deja mi-am facut planuri pentru saptamana viitoare, cea premergatoare minunatei Zile a Indragostitilor.. Planuri pentru a scrie pe blog..:) 

Am o prietena careia ii spunem ca e ca un ingeras. E atat de curata sufleteste si atat de puternica, incat tot timpul o admiram pentru faptul ca si-a pastrat doza aceea de curatenie sufleteasca pe care prea rar o intalnesc la oameni. Deseori, am vazut persoane care o laudau si spuneau ca oameni ca ea mai rar se gasesc. In mai putina mea curatenie sufleteasca, ma intrebam, de altfel si logic: Daca o admirati atat de mult si va place ceea ce vedeti, de ce nu aplicati si voi?

Mi se pare o ipocrizie crasa. Valori precum sinceritate, respect, prietenie au fost inlocuite de altele gen bani, sex cu cine apuci si un status social a la gigi becali. Auzim de valorile vechi prin filmele vechi, prin romanele clasice (pe care nu prea le mai citeste lumea pentru ca prefera Codu' lu' Da Vinci), si in discursurile electorale. Ipocrizie! Spunem ca ne-am dori ca aceste valori sa mai fie aplicate, ne miram de stadiul in care a ajuns lumea si ne intrebam spre ce ne indreptam.

A doua zi o luam de la capat cu aceleasi preocupari serbede: sa castigam bani, sa avem ultimul model de telefon, ca, deh, murim daca nu ne putem verifica mailu', seara sa avem parte de o partida de sex cu cine apucam. E doar sex! O bere sambata cu prietenii, o bere la care ne plangem de munca si de cum sunt altii si de halul in care a ajuns lumea. Si avem si viata sociala. Astfel, totul merge inainte!

Nu ne putem schimba si nu putem aplica valorile invechite pentru ca altfel noi am fi fraieri, in timp ce altii se descurca prin manipulare. Daca ceilalti joaca murdar, noi de ce nu am face-o? Pana la urma, noi o sa avem grija sa nu ne murdarim sufletul :))

Pentru cei care cred ca asa vor reusi in viata, good luck- veti reusi oricum.. sunt curioasa doar cat de impliniti sufleteste va veti mai simti. Pentru cei care sunt niste ingerasi si cred ca lumea e roz si toti le sunt prieteni, va tin pumnii sa nu va inraiti dupa ceva lovituri dure de la cei dragi. 

Pentru cei care insa reusesc sa isi pastreze acea doza de curatenie sufleteasca si o portie de copilarie, toata admiratia mea! Eu cunosc vreo cateva persoane si profit de ele cat pot, sambata ne vedem la papanasi!

Pentru cei care se rezuma la a admira si respecta aceste persoane, strugurii sunt acri, pana la proba contrarie, nu?

Disclaimer la 11 minute

Se vede ca e cazul de un disclaimer. Mi-a facut o deosebita placere sa va las in coada de peste cu blogul respectiv.

Dar ca sa fie clar, miercurea trecuta am citit o carte de la ora 18.30 la ora 00.00, am citit-o pe nerasuflate iar cartea aceea se numea "11 minute". Asta inseamna, din nefericire pentru cei care au presupus asa ceva, ca miercuri seara NU am avut parte de activitati extracuriculare, exercitii fizice.. etc, etc. Am stat cumintica acasa si am citit iar la ora 12 noaptea planificam blogul diabolic care, de altfel, a prins si foarte bine. Trebuia sa scriu si despre asta, si, daca am putut sa ma si joc putin, cu atat mai bine :)

Pentru baieti: dupa ceva sondaje printre fete: NU este posibil ceea ce ati vazut in filmuletzul de pe youtube. Teoretic, nu veti aduce o fata la orgasm daca ii plimbati o petala prin locuri nebanuite. Dar va rugam sa incercati :D:D !

Si in privinta celor 11 minute, am primit reactii de genul: "doar atat?!" sau "e prea mult" :)) Baieti.. mai relaxati-va putin.. conteaza calitatea!

Dar sunteti niste simpatici oricum :) 

It's me against the universe

Mi-am spus deseori lucrul asta: me against the universe, atunci cand incepeam ceva foarte dificil sau porneam pe un drum nou in viata. Si uneori chiar cred in expresia asta.. :) Dar nu cred ca universul se da cumva in functie de mine si ca fericirea mi-o fac singura ..:)

Nu cred ca eu sunt singura responsabila pentru fericirea mea. Pentru ca eu pot sa fac totul perfect dar ceilalti din jurul meu sa nu fie asa cum credeam eu. Am intalnit oameni care se considerau partial buricul universului. Totul in viata lor era calculat, estimat, stiau ca daca fac X lucru o sa obtina atata grad de fericire si daca fac XXX lucru se vor simti mai fericiti cu 50 %.  Pastrau oamenii din jurul lor in functie nu de interes ci de cat de bine se simteau alaturi de ei, un criteriu de altfel, cam superficial.

Calculul ar fi cam urmatorul: Job avem, muncim pentru bani, hai ca ne mai si place un pic ceea ce facem, cantitatea de prieteni e buna, fata frumoasa, sexi, cu 2 neuroni peste medie avem, proiecte de viitor avem. Gata me happy! Calculele sunt facute. Numai ca viata iti da uneori niste suturi de toata frumusetea direct in poponeatza:)

Sa privesti lumea de sus si sa crezi ca cei din jurul tau sunt doar niste elemente dintr-o reactie chimica pe care tu o realizezi in functie de calculele tale, e o mare greseala. Ce faci atunci cand viata iti da o palma ca sa te trezesti putin? 

O sa cazi.. Suntem elemente in reactii chimice pe care fiecare incearca sa le modifice.. Dar depindem unii de altii. Nu vei fi fericit daca tu faci toate lucrurile pe care vrei sa le faci, atunci cand vrei sa le faci si mai ales cum vrei sa le faci. Pentru ca, noi restul, astia mici, fie vom pune piedici, fie vom ajuta, fie vom trece impasibili si nu ne vom juca rolul in ecuatie. 

Mie imi plac elementele din viata mea.. nu chiar toate, unele mai mult, altele mai putin, dar elementele cele mai apropiate de mine sunt preferatele mele.. Si impreuna realizam o reactie chimica de minune...:) 

Nimeni nu e buricul pamantului si cel mai bine este sa nu joci rolul unei particule ametite care sare din reactie chimica in reactie chimica in functie de bunul plac al celui care manipuleaza moleculele (gata.. se vede ca o dau pe chimie). Daca vrei sa fii fericit, preocupa-te sa ii faci si pe ceilalti fericiti.... Numai ca asta e varianta mai dificila..:)

Ultimul blog pe 2008:)

Acum trebuia sa vin cu ceva urari.. Ma abtin :) 

Unii privesc noul an ca pe un inceput, lasa in urma greselile si spera ca in anul ce vine lucrurile sa mearga mai bine.. E si asta o varianta. Cealalta, care mie imi place la fel de mult este sa consideri ca anul ce vine e o continuare a tuturor lucrurilor bune pe care le-ai facut in anul precedent.

Daca reusesc sa am un an la fel de bun ca 2008, atunci e de bine :) Multa lume nu isi face calculele sa vada ce a mers gresit si ce a mers bine. Poate ca asa e si mai recomandat, nu as vrea sa va apuce durerile de cap acum pe ultima suta de metri. Tineti cont doar de faptul ca nimeni nu e perfect, viata nu e facuta numai din momente de fericire si da, anul viitor poate fi mai bun dar nici asta nu a fost atat de rau.

Ganditi-va la toate lucrurile bune pe care le-ati facut, ati muncit mult (seful nu a apreciat, se mai intampla) dar stiti ca v-ati dedicat unui lucru. Poate ca nu a mers chiar atat de bine partea cu dragostea dar a mai fost si putina distractie, ati mai incercat in stanga, in dreapta, inainte, inapoi, pe lateral :))) Am invatat ceva. De la ideea asta imi place mie sa pornesc: da, am gresit, a durut ca naibii dar am invatat ceva si daca nu am invatat atunci e foarte posibil ca la anul sa ma lovesc de acelasi toc al aceleiasi usi :)

Intr-adevar, noaptea de Revelion e noaptea de Revelion, poate o noapte ca toate celelalte.. dar e un prilej de a petrece si de a trage linie si eventual de a o lua de la capat cu mai multe forte, cu alte ganduri si eventual putin mai destepti :)

Sfaturi pentru fete: rasfatati-va azi. Avem un intreg ritual de infrumutesare! Ore intregi in care sa aranjam fiecare milimetru, sa ne gandim la fiecare detaliu penru ca in seara asta sa stralucim! De ce? Pentru ca meritam. (copy paste de la L'Oreal:P) Nu cred ca exista femei urate (in afara de cazurile chiar drastice), dar cred ca exista femei care nu se ingrijesc si care nu stiu sa isi puna in valoare trasaturile frumoase pe care le au.

Asa ca, la treaba! Distrati-va diseara, straluciti, vrajiti baietii! Iar pentru baieti- incercati sa nu va imbatati ca porcii :))) 

LA MULTI ANI!

Va dati seama ca ne auzim iar in 2009! Eventual si cu ceva poze :)

What do u say of.. taking chances?

In tineretile mele zbuciumate auzeam: risca, ce ai de pierdut! Traieste-ti viata.. lasa ziua de maine.. vom vedea noi. Persoanele care reusesc sa traiasca fiecare clipa ca si cum ar fi ultima, ca si cum nu conteaza ce va fi maine, cele care merg pe risc mereu au o sclipire in ochi si uneori ma uit cu invidie: Nu le pasa de nimic.. si au reusit ce si-au propus.. Le pasa numai de azi si traiesc la maxim.  Ma uit dupa aceea in extrema cealalta la cei care isi planifica fiecare pas, cei care nu fac nimic daca nu era pus acolo pe lista, cei cu obiective foarte clare, cei care stiu ce vor face peste 5 ani, pe 12 decembrie la ora 11:32.  Si ei au reusit ce si-au propus. Nu prea au sclipirea aia. Which is the way?

Nici unul, din punctul meu de vedere. Persoanele care isi planifica si cand o sa se spele pe dinti pana la ultima secunda se simt bine pentru ca au impresia ca asa pot controla totul. Daca nu e in plan, nu are cum sa ma afecteze. Stiu foarte bine ce voi face azi si maine. Pot cuantifica rezultatele si stiu fix gradul de fericire (eu as zice satisfactie) pe care mi le vor aduce aceste lucruri. Flash news: Chiar daca nu e in plan, tot se va intampla si tot te va afecta. Ti-ai planificat cumva ca dupa 6 luni de relatie perfecta prietena sa te insele? Am uitat.. nu era in plan, deci nu te afecteaza, nu? Mergem cu planul inainte? Sarut la prima intalnire, sex la a treia, prezentarea la prieteni dupa o luna, ne mutam impreuna dupa un an, ne casatorim dupa un an jumate. Muncim pe rupte vreo trei ani, ne luam casa. Muncim pe rupte inca 1 an, decoram casa si ne luam si masina. Acum, gata, hai sa facem copiii! :)) 

Varianta cealalta: who the fuck gives a fuck (oops, de 2 ori, sorrrrrrrrrrri:D ) about the world?! Ne facem de cap azi, maine, poimane. Trec de la un job la altul, experimentez cat pot: azi am bani, maine nu am. Nu conteaza. Azi am 2 prietene, maine 3, poimaine fac pauza (stati ca am gresit scenariul). Am 30 de ani.. ia sa ma casatoresc sa vad cum e.. oops m-am indragostit.. misto.. cine stia ca e atat de marfa sentimentul asta... Ooops.. cam nasoala faza asta cu casatoria.. eu vreau sa fac numai ce vreau eu.. Ooops again : me daddy..:P Cool...Party time.. ooops divort.. Party time.. Oops me 60.. party time.. 

Ati inteles ideea.. desi partea cu distractia la 60 de ani nu strica..:P Sa stiti ca, dincolo de ironie, stilul asta de viata "boem" e foarte tentant... Dar asta inseamna ca te gandesti efectiv numai la tine. Tu esti singura ta responsabilitate si sincer asta mi se pare cel mai simplu lucru de pe lume: sa ai grija numai de tine. E si egoist dar astea deja sunt detalii :)

Ideea blogului a pornit de la urmatoarea melodie- Celine Dion- Taking Chances.

Cred ca ideea de la care voiam totusi sa pornesc este ca in viata nu poti castiga daca iti planifici fiecare pas si nici daca te arunci in prapastie in speranta ca pe la jumatate ti se deschide i parasuta. Totusi, viata fara un pic de risc nu are nici un farmec. Uneori dai cu capul si doare si nu ai reusit nimic, dar alteori.. se crapa zidul si descoperi ce cautai (nu mi-a venit nici o alta idee:P) Cand sa riscam? Doamne, daca as avea raspunsul la intrebarea asta nu as mai avea atatea emotii cand ma gandesc sa incep ceva nou de care habar nu am si nu as mai da inapoi de 3 ori, nu as mai avea atatea emotii cand  risc si fac eu primul pas mai timid.. dar eu il fac.. Dar chiar daca nu iese bine, am invatat sa nu regret .. prea mult. Asta e.. daca nu riscam nu as fi aflat, nu as fi invatat.. nu as fi aici. Si daca as fi riscat mai mult, cine stie unde as fi fost? 

Asta e intrebarea: Daca nu risc, stiu ce se intampla. NIMIC. Dar daca risc? Esti gata sa nu risti deloc... ? 

So what: am o depresie :))

Nici macar nu stiu de ce l-am numit blog antidepresiv.. pentru ca sunt sigura ca nu asta imi va iesi:P  Sa vedem.. avem ghidul optimistului fara leac.. si mai avem unul "si eu de ce mai traiesc".

Acesta este al treilea blog antidepresiv.. primul e cu sfaturi, al doilea e pentru depresiile nasoale in care nu iti mai gasesti sensul.. asta e despre mild depressions:P acum gandesc cu voce tare. Incerc sa imi fac eu ordine in ganduri:) Ajungi uneori in situatia in care..nu mai esti la capacitate maxima.. nici macar optima..:P Lucrurile merg, dar parca sunt intr-a doua si motorul e deja supraturat dar ti-e lene sa apesi ambreiajul si sa schimbi vitezele. Lasa ca mai poti sta asa pana la semafor ca mai e putin.. :) 

Suntem obositi? Poate. Suntem dupa o perioada grea? Poate. Avem nevoie de o pauza. Bing! De ce avem nevoie de o pauza? Ca sa ne linistim? Poate. Hai sa luam o pauza. Incetinim motoarele... lucram la capacitate minima.. ne indepartam o perioada si dupa aia sigur ne revenim noi la capacitate maxima si o sa rupem tot.  Partea mai rea e ca de obicei incetinim motoarele si ne obisnuim sa lucram la viteza asta. Si asta devine noul ritm. Chestia asta ne poate tine cateva.. saptamani sau cateva luni. Varianta cu cativa ani deja e grava. Dragii mei, in momentul in care pauza se prelungeste si nu reusesti sa te aduni, esti fericitul posesor al unei depresii, bine, mini-depresii.

Cum revenim pe linia cea buna? Era calea nu? Voiam sa zic linia de plutire...:P Offf.. in primul si in primul rand, trebuie sa recunoastem ca avem o problema: suntem tristi, nemultumiti de ceva, ne lipseste ceva, sau avem prea multe.  Pana nu recunosti asta, nu ai rezolvat nimic. Solutia cea mai simpla este ca sa te incapatanezi si sa zici: NU. sunt doar obosit. Las ca de maine ma apuc si fac si asta. Te apuci, faci liste, listele se umplu de praf.. etc. 

Daca deja ai recunoscut problema, e perfect. Stai, ca nu te-ai vindecat:))  Unde fugi asa? Acum e bine sa te gandesti, dar nu printre picaturi, cand apuci. E buna pauza aia dar redu la zero motoarele, fugi undeva singurel sau singurica si stai cateva ore. Studiaza-ti cele mai ascunse ganduri sau daca ti-e frica nu e nevoie sa mergi atat de departe.  Daca esti sincer cu tine.. o sa iasa tot la iveala. 

Daca nu esti total coplesit de ce ai descoperit (al doilea paragraf care incepe cu "daca").. atunci poti trece la planul de salvare. Pare simplu, nu? Nu e simplu deloc...

Partea cea mai grea e sa descoperi problema.. si dupa asta sa gasesti si pauza de gandire... si in pauza de gandire sa ai curaj sa infrunti lucrurile.. Dar cred ca din moment ce ai fost sincer cu tine.. si ai descoperit problema, te poti aduna sa te refaci. Partea grea e la inceput.. Si e a naibii de grea :) 

Nu garantez ca ce am scris eu aici merge.. dar incercati.. asta daca puteti sa recunoasteti ca aveti probleme:) Una melodie de incurajare.. me like it verrrry much pentru ca e traznita :P si chiar daca nu se aplica intotdeauna.. refrenul e general valabil :)

So, 
So what I'm still a rock star
I got my rock moves
And I don't need you
And guess what
I'm havin more fun
And now that were done
I'm gona show you tonight
I'm alright
I'm just fine
And you're a tool so
So what
I am a rock star
I got my rock moves
And I don't want you tonight