luni, 19 ianuarie 2009

It's me against the universe

Mi-am spus deseori lucrul asta: me against the universe, atunci cand incepeam ceva foarte dificil sau porneam pe un drum nou in viata. Si uneori chiar cred in expresia asta.. :) Dar nu cred ca universul se da cumva in functie de mine si ca fericirea mi-o fac singura ..:)

Nu cred ca eu sunt singura responsabila pentru fericirea mea. Pentru ca eu pot sa fac totul perfect dar ceilalti din jurul meu sa nu fie asa cum credeam eu. Am intalnit oameni care se considerau partial buricul universului. Totul in viata lor era calculat, estimat, stiau ca daca fac X lucru o sa obtina atata grad de fericire si daca fac XXX lucru se vor simti mai fericiti cu 50 %.  Pastrau oamenii din jurul lor in functie nu de interes ci de cat de bine se simteau alaturi de ei, un criteriu de altfel, cam superficial.

Calculul ar fi cam urmatorul: Job avem, muncim pentru bani, hai ca ne mai si place un pic ceea ce facem, cantitatea de prieteni e buna, fata frumoasa, sexi, cu 2 neuroni peste medie avem, proiecte de viitor avem. Gata me happy! Calculele sunt facute. Numai ca viata iti da uneori niste suturi de toata frumusetea direct in poponeatza:)

Sa privesti lumea de sus si sa crezi ca cei din jurul tau sunt doar niste elemente dintr-o reactie chimica pe care tu o realizezi in functie de calculele tale, e o mare greseala. Ce faci atunci cand viata iti da o palma ca sa te trezesti putin? 

O sa cazi.. Suntem elemente in reactii chimice pe care fiecare incearca sa le modifice.. Dar depindem unii de altii. Nu vei fi fericit daca tu faci toate lucrurile pe care vrei sa le faci, atunci cand vrei sa le faci si mai ales cum vrei sa le faci. Pentru ca, noi restul, astia mici, fie vom pune piedici, fie vom ajuta, fie vom trece impasibili si nu ne vom juca rolul in ecuatie. 

Mie imi plac elementele din viata mea.. nu chiar toate, unele mai mult, altele mai putin, dar elementele cele mai apropiate de mine sunt preferatele mele.. Si impreuna realizam o reactie chimica de minune...:) 

Nimeni nu e buricul pamantului si cel mai bine este sa nu joci rolul unei particule ametite care sare din reactie chimica in reactie chimica in functie de bunul plac al celui care manipuleaza moleculele (gata.. se vede ca o dau pe chimie). Daca vrei sa fii fericit, preocupa-te sa ii faci si pe ceilalti fericiti.... Numai ca asta e varianta mai dificila..:)

Un comentariu:

Anonim spunea...

Vorba unui binecunoscut fizician:
"Intunericul nu are masura. Nu are grad de comparatie. El nu este observat decat in absenta luminii. La fel si 'raul'. El nu poate fi observat decat in absenta 'binelui'. Insa, ca si lumina, 'binele' nu poate fi apreciat decat in prezenta 'raului'."
Sau macar "raul" sa fie simtit putin, din cand in cand, ca sa ne bucuram mai mult si mai bine de prezenta "binelui".
Parerea mea.