To love or... not to love.... your job?

Nu e nicio dilema. Eu stiu sigur ce vreau.. dar am starnit o mini discutie pe facebook cand am adresat urmatoarea intrebare: Dream job, dream job, where are you? Si am primit si un citat pe masura: Jobs are made to make money. not to love them. You love what you find at home in the evening. In mine s-a revoltat atunci tot ceea ce inseamna om al muncii.

 Tin minte ca tocmai terminasem facultatea si am avut bafta ca primul job sa ma caute pe mine, nu eu pe el. Stiam doar 2 lucruri si jumatate: ca trebuie sa imi placa ceea ce fac, ca echipa cu care lucrez conteaza foarte mult si ca voiam un salariu de inceput de 12 milioane. Am obtinut tot! Eram un om care se afla la primul job full time. Lucrasem pe proiecte, am fost si voluntara vreo 2 ani, incercasem multe lucruri si eram ca un copil mic in fata unei cutii in care se afla un cadou: sa vad si eu ce inseamna sa ai un job full time. In 15 iunie voi face 3 anisori de cand oficial sunt om al muncii iar pretentiile mele vizavi de locul de munca au ramas la fel (mai putin salariul:P). Trebuia sa ma maturizez, nu? Dar eu sper ca si la 60 de ani (cand voi lucra, nu prea ma bate gandul sa ies la pensie vreodata) sa am aceleasi criterii. 

Ce-am facut eu la viata mea? Pai sa vedem, studenta la ASE fiind, m-am apucat sa scriu articole pe teme legate de medicina naturista. De unde si pana unde? Pai am facut un liceu bilingv pe engleza- am mancat jurnalism si creative writing pe paine. Si acum dupa 5 ani tot mai scriu articole pentru aceeasi revista. Pentru ca imi place. In anul 1 cautam colaborari ca sa mai castig un ban. Nu m-a angajat nimeni ca profesoara de engleza- nu aveau incredere ca ma pot impune in fata adultilor. Cum sa ii convingi pe angajatori ca tu dai meditatii de la 18 ani si ca ai avut numai adulti ca elevi? Nu m-au crezut. Au trecut 8 ani de cand dau meditatii la engleza. Mi-am facut si blog, cu manuţele mele (www.englezapentrutoti.wordpress.com) si merge. Si iubesc tot ce fac la meditatii.

Am tinut si contabilitatea la o firma. Mi-a placut ideea de organizare si responsabilitatea pe care o aveam, mai putin partea de stat cu orele cu nasul in cifre. Omoara neuronul creativ. Am tinut si traininguri in cadrul unor proiecte europene, am alergat dupa directori de liceu sa ne lase o clasa si sa ne promovam trainingul.. Am organizat echipe si am pregatit materiale. Si am iubit tot ce am facut. Am lucrat in televiziune si ma mandresc cu faptul ca mi s-a cerut sa produc un cartof, iar eu am venit cu un sac intreg. Am tinut emisiuni singurica, am reusit sa ii fac sa zambeasca si pe cei mai ironici si pe cei mai tristi si dupa ce am plecat mi-au scris persoane de care habar nu aveam ca le pare tare rau ca nu mai sunt emisiunile cu mine. Iar eu am iubit tot ceea ce am facut in televiziune.

De aceea, nu pot sa ii inteleg pe cei care se duc la munca cu sentimentul ca se duc la inchisoare, pe cei care vad locul de munca doar ca un mijloc de a castiga banii pentru a achita intretinerea la care te fura oricum administratorul, internetul pentru ca seara sa iti mai verifici mailul  si rata la masina ca macar atata lucru ai inteles si tu de pe urma muncii tale. Recunosc ca nu intotdeauna faci ceea ce iti place, recunosc ca uneori seful te poate calca pe nervi, recunosc ca uneori sunt colegi care nu te simpatizeaza foarte tare si poate ca domnisoarele stiu mai bine ce inseamna invidiile de birou, stiu ca uneori stai peste program dupa ce ai mai stat in ultimele 2 zile cate 12 ore la birou. 

Dar sa te duci zi de zi la un job pe care il urasti... pentru mine asta e crima! O data pe luna zambesti cand te uiti pe card si asta e singura ta fericire! Poate sunt eu facuta pe dos, poate la fabrica de copii, mi-au gresit mie setarile:)) Dar ma bucur ca le-au gresit. Pentru ca in continuare, pentru mine, locul de munca inseamna sa fac ceva ce imi place, sa am colegi cu care sa pot schimba macar o gluma iar in cazul cel mai bun sa iesim la un gratar intr-o sambata si sa ii iau la dansuri intr-o seara, sa primesc din cand in cand o palma pe umar cand fac ceva bine iar eu promit ca voi da tot ce am mai bun! In alti parametri n-as zice ca nu stiu sa functionez dar sunt ca o lumanare pusa intr-o incapere in care e curent. La un moment dat, ma sting... Si credeti-ma pe cuvant ca vorbesc din experienta.. din nefericire.

Asa ca, frumos si poate mai putin politicos, o sa spun clar ca nu dau 2 parale pe citatul de mai sus. Puteti sa imi dati 10.000 euro ca sa tin contabilitatea la o firma, sa fiu traducator, sa ma ocup de tot ceea ce inseamna parte administrativa la o firma. Le-am pus pe astea pentru ca ma pricep si o sa le fac foarte bine.. dar dupa 3 luni o sa dispara sclipirea din ochi. Sau puteti sa imi dati mai putin:P si sa ma lasati pe parte de comunicare/PR  si o sa dau si sufletul din mine. De aia am iubit sa tin traininguri si sa ma ocup de organizare, de aia iubesc sa predau, in esenta de aia sunt buna la comunicare.  Pentru ca iubesc ceea ce fac. Si asta conteaza cel mai mult si asta vreau sa fac ASAP. Si pentru ca suna mai bine in engleza, voi incheia apoteotic: And that keeps me going from one day to another..

De aici numai zambete,

Si o melodie cu dedicatie pentru my dream job: