Fir-ar mama ei de viata! :))

Azi simt nevoia sa scriu.. si am si momentul prielnic pentru ca sunt toata ziua la munci si am gasit o fereastra.. ca de obicei o sa va marturisesc ca am avut multe de povestit sau de sharuit in perioada asta.. dar m-am tinut departe de blog..dar azi simt nevoia sa comunic..A, intre timp, asta e melodia care ma bantuie de doua zile. Nu are legatura cu nimic.. pur si simplu e de pe unul din albumele Christinei Aguilera in care ea abordeaza stilul anilor 30.. nu exista nicio melodie pe care sa nu o ador .. asta s-a lipit de mine.. Sfatul meu.. e sa ascultati tot albumul.. e de suflet si suna bine..incredibil de bine.

In toata perioada asta in care nu am scris..au fost vreo 2-3 dati in care am simtit nevoia sa impartasesc din optimismul meu.. si mai ales sa nu fie intr-un moment in care sa ma fi imbatat cu cola:)) cum asta se intampla foarte rar.. azi marturisesc ca sunt treaza si desi nu pot spune ca in viata mea se intampla lucruri roze.. aduc cu mine un semnal de optimism.. 

Stau uneori si ma gandesc in momentele in care vin toate problemele peste tine, de ce pisicii mei mai traim? Ca sa rezolvam probleme? Pentru ca uneori viata pare a fi un lung sir de probleme. La final cineva iti ia lucrarea si le bifeaza pe cele facute corect, primesti o nota si te duci la caldurica sau pe norisori. Ajungi la finalul testului, obosit si fara chef.. si descoperi.. ca.. ai rezolvat sau ai luptat sa rezolvi toate problemele.. dar ai uitat ceva: ca viata e un dar. Eu cred ca sunt beata. Daca ar fi acum sa analizez toate lucrurile pe care le am de rezolvat ar trebui sa ma dau de 2 ori cu capul de birou iar eu scriu aici: TOTUL O SA FIE BINE.

Am gresit si eu ca si ceilalti cand m-am lasat absorbita de probleme. Au fost zile in care da, poate ca am uitat sa zambesc. Recunosc ca m-am fortat sa zambesc incercand sa imi urmez propria regula: No day without a smile! :) Tot eu o sa recunosc ca e nevoie de perioade in care sa faci sacrificii: mai renunti la viata personala, mai renunti si la pauze ca sa rezolvi problemele. Dar in momentul in care tot timpul esti setat pe a rezolva a 500a problema... si nu esti capabil de un singur zambet.. atunci nu e bine.

Fiecare are propria lui limita de suferinta. Si fiecaruia ni se pare ca suferinta noastra e cea mai mare. Incerc sa fac eu un pas si sa recunosc ca, da, exista persoane care la viata lor au suferit mai mult decat mine. Nu sunt eu martira lumii. Din momentul in care atingem pragul ala maxim, incepem si ne topim. Ne pierdem din noi.. As incerca si eu urmatoarea filozofie: sa incerc sa depasesc pragul ala. Nu stiu cum se face, dar cand crezi ca ai o perioada de liniste si rasufli putin usurat, atunci ti se mai tranteste o problema. Am vazut mult prea multe persoane pierdute in necazuri. Si nu.. mi se pare a fi un scenariu bun. Sa te lasi coplesit de probleme nu e bine, sa incerci sa le rezolvi pe toate nu merge, esti om! Sa zambesti si sa rezolvi probleme.. Well, asta da!

Uitandu-ma la viata mea gasesc cel putin 5 lucruri bune.. lucruri majore.. am amintiri atat de frumoase, prieteni putini dar buni.... si lista poate continua.. dar pentru asta.. mai exista si data viitoare!:)) Asta e o poza din anul II de facultate.. pe vremea cand eram roscata si voluntara.. sau voluntara si roscata.. am zis sa va mai amuzati putin:) si una  de la mare de anul asta.. ca sa vedeti ca mi-e leneeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee:D:))

ca oricum melodia propusa e cam trista.. recunosc..dar e superba:)

De aici, numai zambete:) 

Peripetii de la ASE

Neatza guys,

Sa ne lamurim cu o chestie.. Am terminat ASE-UL.. SELS- sau pentru cei care nu cunosc- ASE in engleza.. E un fel de ASE general.. administrarea afacerilor. Inveti de toate pentru toti. Poate o sa va uitati crucis la mine, poate o sa radeti, dar sunt mandra de faptul ca am terminat facultatea asta, nu am facut-o pentru diploma, si daca as da timpul inapoi tot aici as vrea sa fiu studenta. Dar.. mai multe detalii despre anii mei de studentie intr-o alta postare. Azi am avut ocazia sa mai trec pe la ASE ca sa imi ajut un prieten cu niste probleme administrative, respectiv scos un dosar de admitere la Masterul online. Ca nu m-a ascultat cand i-am zis sa fuga de masterele de la ASE:)

CATE PITZIPOANCE! Parca pe vremea mea erau mai putine:)) Ce apreciez eu la fetele alea e ca sunt foarte aranjate. Fiind fata, cel putin dupa ultimele verificari:D, stiu foarte bine cat timp si-au dedicat ca sa arate ca scoase din cutie. Avand atata timp la dispozitie, ma gandesc eu, in toata inocenta mea, ca nu au job... Pe de alta parte, nu e buna explicatia. Ca se fumeaza la ASE in ultimul hal! Fumatul excesiv.. nu, nu dauneaza grav sanatatii, ci este o incercare de eliberare a stresului. Deci tipele alea sunt si foarte stresate. Iar despre baieti nu pot spune decat atat: sunt PENSATI! Am alergieeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee :D Mie imi plac asa, mai ... nebarbieriti, mai ciufuliti si eventual si cu mainile murdare ca tocmai si-a bagat mana sa verifice lichidul de frana si s-a murdarit tot.. Mmmmmmmmmmmmmmmmm :D

Cum am reusit sa luam dosarul?

Pasul 1: cerere semnata de coordonatoarea masterului. Rezolvat in 3 minute. Profa super de gasca, nu incurajeaza masterele online, ca la zi '"oricum nu va cere nimeni nimic".

Pasul 2: fuga la secretariat. Coada, multi studenti, secretara amabila- 5 minute pentru a afla ca dosarul e la Arhiva. Traverseaza toata Romana, ajungem la Arhiva. Coada de 3 persoane- Masterele online nu sunt aici. Masterele online sunt in alta cladire la un alt birou, la 1501. Traverseaza Romana, ca uitasem unde e pasarela sa treci din Bastiliei in Comert, asteptat lifturi.. si.. ajungem la barlog. Frumos, modern, un nene amabil care ne spune sa il cautam pe un alt nene in biroul de vis-a-vis. Gasit. Intram, intrebam, dam peste.. initial am vrut sa zic balena ucigasa, dar tipa nici nu pot sa spun ca era obeza, si oricum nu am nimic impotriva oamenilor mai plinuti. Cu o falca in cer si una in pamant, ne ia de manutza si ne duce inapoi la acelasi birou si se ia de nenea care ne indrumase. Saracul facuse o greseala: a fortat-o sa iasa din birou. Calma tipa dar calma ca un leu inainte sa atace antilopa. Iese din birou, ne lasa cu 2 fetze de prosti si spune: E FOARTE CLAR! CU MINE NU AVETI TREABA! Usurel, nu am vrut sa te deranjam de la jucatul de Solitaire.. sau poate ca.... verifica un site cu lenjerie intima.. si pentru asta chiar e nevoie de liniste si pace:)

Pasul 3: aflam la cine sa mergem, trecem din Comert iar in Bastiliei, am nimerit si pasarela. Urcam cu un lift super modern- pe vremea mea nu era:P Ajungem la birou.. dam de ... o secretara, ati ghicit. Ne invita sa intram la ultimul nene in birou. Eu am zis sa astept afara. "Nuuuu, du-te cu el. Doar nu ai vrea sa stai aici cu mine! Si inchide si usa dupa tine!" U little tiny shit! Impinsa de privirile ei dragastoase am intrat si eu in birou. Acolo am rezolvat problema :D! Da, stiu.. si eu m-am gandit la prostii.

Timp total: 70 de minute, contact cu 4 oameni si doua... doamne! Doamne de ASE pentru care avem si o dedicatie :)

De aici, numai zambete :D