Un neuron in plus sau o ....mare?

Intrebarea zilei de ieri a venit din partea unui .. barbat.. sa zicem:)) Eram la niste discutii filozofice despre starea economiei, strategia politica a Romaniei si conflictul dintre Rusia si restul lumii. In mijlocul acestor discutii intense, mi-a fost adresata intrebarea: Ce ai prefera intre un neuron si o...mare? :)) Initial varianta pentru barbati era: intre doi sani mari si doi neuroni?

Cei care ma cunosc stiu deja ce raspuns am dat.. Pentru ceilalti, pot sa spun doar atat: numarul de neuroni chiar conteaza..:)) Am sarit putin de fund in sus, pentru ca m-a facut ipocrita. M-am schimbat la fatza, m-am facut verde si apoi pe un ton glacial i-am spus ca nu am mintit: Prefer un tip mai destept decat unul mai dotat..:)) Stiu ca e greu de crezut.. dar nu e chiar imposibil..

Dupa aceea m-am delectat cu un site pe care vi-l recomand ca sa va amuzati. Dati click pe "Amuzati"

Aici diferiti nefericiti, isi publica problemele sustinand ca au o viata de cacat dupa cum sustine si denumirea site-ului. Printre unele chestii stupide, altele amuzante, am descoperit o nuanta comuna de regret la adresa eternului feminin. Un subiect despre care am mai scris dar de care ma lovesc atat de frecvent: femeile sunt toate .. oare sa scriu, sa nu scriu.. ? femeile sunt toate usoare.. ca sa nu spun pe de-a directelea, ca indirect toate suntem bagate in categoria .. curvelor:)) 

Nu de putine ori m-am gandit la chestia asta. Am incercat sa caut explicatii, sa inteleg fenomenul mai bine. Emanciparea femeilor a adus multe lucruri bune: suntem in politica, putem termina o facultate, nu te mai obliga barbatu' sa stai la cratita, acum ii gatesti de placere si daca e el cuminte:P Mai exista insa destule lucruri pe care le avem de remediat. La capitolul sex, femeia este egala cu barbatul. De ce nu ar fi? Sa poata si ea sa faca sex cu cine vrea, de cate ori vrea! Pana la urma, bolile se leaga de oricine indiferent de ce avem intre picioare. Ceea ce barbatii cred eu ca nu au inteles foarte bine, este, ca la fel ca si ei, exista perioade, mai scurte sau pentru altele mai lungi, in care lasam sentimentele deoparte si cautam pur si simplu atractia fizica. Exista si cazuri mai .. extensive de femei care pur si simplu nu cauta atasament emotional si vor doar sa se distreze. Ce e asa de rau in asta?  Degeaba sunt catalogate drept curve. Mi se pare nedrept. Sunt pur si simplu varianta feminina a lui Don Juan: niciodata stabile, intotdeauna in cautare de ceva nou. Nu are rost ca barbatii sa inghita in sec. Nu toate femeile vor sa faca copii. Nu toate vor sa il gaseasca pe Fat Frumos si mi se pare aiurea sa judecam asa la intamplare.

Problema apare pentru restul femeilor si aici o sa le judec eu. Femei care pica din prima ca gainile pe spate la orice vrajeala de hi5 dar au pretentia ca vor o relatie serioasa. O relatie serioasa inseamna ca acorzi timp celuilalt, pentru a il cunoaste mai bine, pentru a stabili puntea aceea de comunicare, si celelalte bla bla bla uri. Daca incepem cu sex, cum naibii mai luam lucrurile treptat? :))) sau schimbam sensul de mers? Stiam eu ca am o problema cu orientarea in spatiu. 

Cu naivitate aceste fete se pot intreba oare de ce le-a lasat potentialul prieten dupa o zi sau o saptamana? Depinde cat au rezistat pe baricade:P Si din nefericire, sunt destul de multe.. si fac rau celorlalte consoarte care cedeaza mai greu..:) E problema fiecaruia ce face in particular. Poate sa ia Kamasutra la puricat si sa experimenteze tot. Problema lui sau a ei. Dar nu e nevoie sa o faci cu juma de Bucuresti si dupa aia sa te plangi ca nu iti gasesti sufletul pereche. Din cate stiu eu, sufletul unei persoane nu se afla in organele genitale:)) Doamne, ce imi mai scapa!

La extrema cealalta, se afla feministele convinse: nu au nevoie de barbati, ele sunt independente si rastoarna lumea singure. Poate ca da.. poate ca nu. Mie mi se pare sincer ca razboiul sexelor este o mare tampenie, a big bull shit. Suntem batuti in cap cu totii. :) Femeile sunt barfitoare, ahtiate dupa cumparaturi si mai stiu eu cum. Barbatii sunt mitocani, uita de zilele de nastere, si mai stiu eu cum. DA, si totusi ne iubim!:)) Important e sa gasesti pe cineva din tabara cealalta cu care sa te potrivesti la capitolul conceptii si cu care sa te simti bine. Nu e vorba ca , aoleo, ai nevoie de un barbat, ci ca ai nevoie de iubire si in codul nostru exista o linie in care e programat ca barbatii si femeile sa se combine. La unii s-a strigat programul.. se mai intampla:)) 

Asadar, dragii mei: nu toate femeile sunt curve.. pur si simplu nu stiti voi unde sa cautati sau nu ati dat inca peste una cum trebuie. Dragele mele: daca vreti sa cuceriti un barbat, aratati-i mai intai personalitatea si dupa aia dotarile de la natura.. Dotari au multe, personalitate.. mai putine :) Acelasi lucru e valabil si pentru barbati: toti au.. mai mult sau mai putin.. dar neuroni capabili mai putini.. sau cel putin nu vor sa ii foloseasca..

In rest, deschideti mai bine ochii.. Nu se stie de unde sare iepurele..:) Cu dedicatie- o varianta amuzanta a lui Stupid Girls de la Pink.. 

PS: Nu am nimic cu fetele.. imi plac.. ce naibii.. doar fac parte din specia asta.. ma enerveaza baietii care generalizeaza...si fetele care nu stiu ce vor..:P

Timpul vindeca ranile..

Stateam eu ce stateam in aceasta zi de luni si ma gandeam sa scriu pe blog.. ma uit la statusul unei foste profe de-ale mele de la dans: inainte sa il intalnesti pe fat-frumos, trebuie sa saruti multe broaste :))) Nu cred ca e cazul sa fim asa de tragici: pana la urma, fiecare broasca avea sanse sa fie Fat Frumos.. si nu e asa de rau nici sa saruti broaste..:)) 

Ma rog, nu asta e tema blogului.. Nici macar nu stiu despre ce vreau sa scriu, stiu doar ca simt nevoia sa scriu. Stati sa ma gandesc, vine, vineee... mai bine ma uit in carnetelul de idei, am asa de multe ca nu stiu de unde sa incep :) Carnetelul nu e bun.. intre timp mi-am amintit ca in weekend in timp ce invatam, ma lovise o idee direct in neuronul meu torturat: timpul vindeca ranile.

Oh really?!?!?! Nu stiu cine a spus-o pe asta dar cred ca era beat cand a spus-o :)) Sunt rani care nu pot fi vindecate. De exemplu, zgarietura de pe piciorul meu stang, sau urmele de gheara de pisica de pe mana mea stanga. Am si pe dreapta, ca nu e frumos sa discriminam. Ma refer la ranile acelea importante, acelea care cel mai mult au nevoie sa fie vindecate. Timpul, da, le astupa, le ajuta sa se vindece, dar al naibii sa fie ele, lasa un semn in urma, si, cand ploua sau cand ninge, ne ia un reumatism :))

Sunt rani atat de adanci incat ele nu pot fi vindecate niciodata.  La suprafata, totul este in ordine.. dar inauntru? Nu vreau sa devin prea filozofica si nici depresiva.. cred ca durerea de cap pe care o am isi spune cuvantul. Ranile acestea adanci cred ca devin parte din noi. Important e sa stim cum sa le asimilam. Se intampla sa mai privesc in trecut si sa ma gandesc la momente mai putin fericite.  Cu totii le avem, unele mai simple, altele mai grave. Numai ca unii se gandesc ce bine ar fi fost sa nu sufere si se mai uita in stanga si in dreapta la unul mai norocos care a avut o viata mai fericita. Asa ne facem noi zilele amare, privind la altii si zicand: Uite-l pe ala ce fericit e, nu are nici o problema. Eu de ce nu pot fi asa?

Off.. s-a gandit vreodata cineva ca problemele pe care le-a avut l-au ajutat? Ele ne schimba. In cazul mai fericit ne ajuta sa fim mai puternici si mai intelepti. In cazurile cele mai frecvente, ele ne inraiesc.

Prea des aud ca viata e grea, ca oamenii sunt rai, jobul e nasol si iubita e grasa. So what? :) De asemenea, prea des aud ca viata nu merita traita. Deseori, prefer sa presupun ca oamenii aceia sunt nebuni sau chiar trec printr-o perioada foarte grea. Ar fi fost mai bine oare sa nu traiesti deloc si sa nu ajungi sa cunosti nimic din ceea ce viata are de oferit? 

Asa ca va propun un exercitiu: cand sunteti in momentele alea nasoale, de iti vine sa plangi si nu stii de ce, esti trist si nu intelegi de ce, iti vine sa te dai cu capul de pereti, nu prea vezi nici un rost in lucrurile pe care le faci, ti se pare ca nu au nici o finalitate si te intrebi pentru ce naibii lupti, imagineaza-ti urmatorul lucru: in secunda urmatoare nu mai esti, nu mai traiesti. Iti pare rau ca nu ai facut ceva? Iti pare rau ca lasi anumite lucruri in urma? Ai vrea sa schimbi ceva?  

Si apoi gandeste-te mai bine la viata pe care o ai, foloseste-te de experientele dureroase in favoarea ta. Pentru ca in asteptarea vindecarii aduse de timp, iti ies fire albe si tot maniaco-depresiv ramai:))

Aici veti gasi un vals lent- pe care il ascult de.... 3 sapt sau o luna de cand l-am primit. Daca ma vedeti pe strada ca ridic mana si apoi o cobor lent, lasati-ma in pace.. pur si simplu imi imaginez cum ar fi sa dansez pe melodia asta:)) 05. slow waltz(28) - The force.mp3